marți, 23 mai 2017

Calea ferată Oravița – Anina




“Semmeringul Bănățean”,
preferatul turiștilor în lunile călduroase.
De Adriana Mîț - Mai 21, 2017

Cât de spectaculoasă este calea ferată Oravița – Anina

Prima și cea mai spectaculoasă cale ferată montană din România, supranumită și “Semmeringul Bănățean”, devine un adevărat punct de atracție în lunile călduroase. Numărul turiștilor crește de la an la an. Calea ferată Oravița – Anina, din județul Caraș-Severin, este una dintre atracțiile turistice pe care cei care ajung în Banatul Montan nu trebuie să le rateze. Deși “Semmeringul Bănățean” are doar 34 de kilometri, traseul este parcurs în aproximativ două ore, dar călătorii n-au cum să se plictisească. În județul Caraș-Severin, la o distanță de aproximativ 140 de kilometri de Timișoara, se află un mic colț de rai, care poate fi admirat din tren. O călătorie în timp, pe cea mai veche cale ferată din sud-estul Europei costă doar 20 de lei, dus-întors, iar peisajul din această zonă din Banatul Montan este de vis. Mai ales în lunile călduroase, când totul înverzește. Ioan Fofiu, șeful Departamentului Mersul Trenurilor din cadrul CFR Timișoara, ne-a declarat că anul trecut, peste 3.500 de turiști s-au plimbat pe “Semmeringul Bănățean”. Cei mai mulți dintre călători au preferat să viziteze calea ferată Oravița – Anina din primăvară până în toamnă, iar numărul lor este în creștere. “Pe anul trecut, pe o pereche de trenuri pe zi, dus-întors, am avut un trafic de 3.500 de călători. Preponderent în perioada 1 aprilie – 30 septembrie, unde erau aproape 3.000 de călători. Deci, în proporție de 80% în această perioadă de primăvară – vară, spre toamnă”, a explicat Ioan Fofiu.


14 tuneluri, unele fiind printre cele mai vechi din Europa, zece viaducte, tăieturi în Munții Aninei pe lungime de 21 de kilometri, adică peste două treimi din întregul traseu. Așa poate fi descrisă, în câteva cuvinte, calea ferată Oravița – Anina, al cărei traseu este de-a dreptul spectaculos. Cea mai veche cale ferată montană de pe teritoriul actual al României a împlinit, în 2013, 150 de ani. Cei 34 de kilometri pot fi parcurși în aproximativ două ore, și asta datorită traseului dificil, viteza medie fiind de doar 17 km/h. Traseul este supranumit și “Semmeringul Bănățean” datorită asemănării cu calea ferată “Semmering” din Austria. În acest moment, pe linia Oravița – Anina circulă un singur tren format dintr-o locomotivă diesel electric românească, construită special pentru această cale ferată, și două vagoane necompartimentate, cu aproximativ 100 de locuri, dotate cu bănci de lemn, realizate în anul 1914. Cele două vagoane au fost recondiționate de mai multe ori, însă interiorul și carcasa nu au fost schimbate. În anii precedenți, CFR a încercat de mai multe ori să scape de calea ferată Oravița – Anina, pe care a scos-o la licitație, dar, de fiecare dată, nu a fost găsită nicio companie privată interesată de ea. Segmentul de cale ferată Oravița – Anina a fost construit în perioada 1860 – 1863, fiind un rezultat al exploatărilor miniere din Banatul de Sud. Concret, exploatarea cărbunelui a creat necesitatea transportului către Dunăre, unde urma să fie încărcat în vagoane. Astfel, linia făcea parte din “Drumul cărbunelui”, Anina-Oravița-Baziaș. La Baziaș, cărbunele din zăcământul de huilă superioară din Anina era încărcat în șlepuri pentru a aproviziona mari furnale din Europa centrală. Calea ferată Oravița – Anina a fost dată în funcțiune la data de 15 decembrie 1863 pentru transportul de mărfuri și la 4 aprilie 1869 pentru cel de persoane. Interesant este faptul că cele 14 tunele ale liniei au fost săpate cu dalta și cu târnăcopul, pentru că dinamita nu era inventată acum 150 de ani. Cel mai înalt viaduct al căii ferate este Jitin, de 37 de metri, considerat o adevărată operă de artă, iar cel mai lung tunel de pe traseu este Gârliște – 660 de metri. Construcția “Semmeringului Bănățean” a costat în total cinci milioane de guldeni. Linia nu a fost niciodată electrificată, acesta fiind motivul pentru care și în momentul de față circulă o locomotivă diesel.


Cum circulă trenurile Reprezentanții CFR Călători anunță pe site-ul instituției că pe calea ferată Oravița – Anina tariful de călătorie este unic. Astfel, pentru o călătorie la clasa a 2-a, de la Oravița la Anina și înapoi, turiștii trebuie să scoată din buzunar 20 de lei, la care se adaugă tariful de rezervare a locului, în valoare de 3,90 lei. Această rezervare este obligatorie în sezonul estival, asta pentru că nu puțini sunt cei curioși să se plimbe pe “Semmeringul Bănățean”, însă trenul este format doar din două vagoane. Trenul pleacă zilnic de la Oraviţa la ora 11.15 şi ajunge la Anina la 13.05. Acelaşi tren se întoarce cu călătorii la ora 13.30 din Anina şi soseşte la Oraviţa la 15.20.


Citeste mai mult pe: 
http://www.pressalert.ro/2017/05/semmeringul-banatean-preferatul-turistilor-lunile-calduroase-cat-de-spectaculoasa-este-calea-ferata-oravita-anina-foto/











Spring 2017 Newsletter





















Cuvinte și istorisiri ale Starețului Paisie (XΧ)






Cuvinte și istorisiri ale Starețului Paisie (XΧ)


Cuvinte și istorisiri ale Starețului Paisie (XΧ)
Astăzi s-a aprins un mare foc și toate ard. Pentru aceasta numai rugăciunea a mai rămas.
*
Când Proorocul David spune „lipsească păcătoșii de pe pământ și cei fărădelege, ca să nu mai fie”[1], nu înțelege să-i nimicească Dumnezeu pe păcătoși, ci se roagă să se pocăiască și să devină buni.
*
Rugăciunea este primită de Dumnezeu, atunci când o simțim.
*
Smerenia este temelie pentru orice început și lucrare. Este condiția necesară pentru a aduce ofrandă în Biserică.
*
Greșești – nu greșești, dacă vrei să vezi fața lui Dumnezeu, trebuie să primești nedreptatea.
*
Când lăudăm mănăstirea noastră, mândrindu-ne pentru aceasta, este ca și cum am da arme diavolului să ne războiască.
*
Mai demult oamenii aveau ispite mici, acum au mai mari, iar mai târziu încă și mai mari. Atât de mari, încât va fi nevoie de Sfinți, ca să se roage pentru ei.
*
Unii închinători au spus Starețului despre articolele scrise de ziare despre căderea unui cleric. Starețul a ascultat cu atenție, fără să se tulbure sau să se lase influențat, ci cu blândețe și smerenie a răspuns: „Eu nu știu ce anume s-a întâmplat. Dar dacă s-au petrecut cele pe care le spuneți, se vede că Dumnezeu S-a milostivit de omul acela și, deoarece avea mult egoism, a îngăduit căderea aceasta, cu scopul de a se pocăi și mântui”.
*
Trebuie să fim nevoitori și nu doar privitori. Nu ne folosește doar să ne minunăm de Sfinți, ci trebuie să intrăm în arenă, să ne pregătim și să ne luptăm. Mulți obișnuiesc să stea confortabil în fotolii, să mănânce semințe de dovleac și să aplaude, fără să se nevoiască. Dar în felul acesta nu există sporire.
*
Este nevoie de luare-aminte, deoarece păcatul și răul obicei pot și după minuni – dacă cineva nu ia aminte – să-l tragă pe om în mreaja răului. Un demonizat a venit aici și demonul a plecat. Dar apoi acela nu a luat aminte, a căzut în păcate trupești și s-a demonizat din nou.
*
Trebuie să ne dăruim aproapelui, ca să ni Se dăruiască Hristos.
*
De măslinul aflat în curtea Chiliei Panaguda avea întinsă o sfoară, ca să-și întindă flaneaua. Pe acea sfoară treceau furnicile și veneau pe peretele Chiliei sale. Deoarece le venea greu, Starețul a pus alături și un lemn, făcându-le astfel un bulevard confortabil. Dacă atât de mult se îngrijea de furnici, cu cât mai multe a făcut pentru oameni și pentru Dumnezeu.
*
Un tânăr cu probleme psihologice serioase a fost adus la Stareț de prietenul său, ca să-l ajute. Starețul l-a întrebat: „Îți amintești ce gând te înnebunea? Acela nu-și amintea, iar Starețul i-a spus exact ce gând avusese înainte de a se îmbolnăvi. Prin aceasta Starețul a exprimat un mare adevăr, că adică gândurile pătimașe nu numai că ne înnebunesc, dar ne și osândesc, așa cum spun și Sfinții Părinți: „Din gând se mântuiește, din gând se osândește”.
*
Un student la Teologie l-a vizitat pe Stareț la Coliba Cinstitei Cruci și, impresionat fiind de discuție, a hotărât să devină monah și să rămână împreună cu el. Starețul i-a spus: „Voia lui Dumnezeu pentru tine este să devii monah în chinovie, iar nu în pustie. Să mergi pe la toate mănăstirile și unde te va lumina Maica Domnului și te vei odihni sufletește, acolo să rămâi. Iar eu sunt gata să te ajut în calea viețuirii tale monahale cu rugăciunea și sfatul meu, dacă va fi nevoie”.
*
Monahul nu scrie cărți, dar când este nevoie scrie. Unul nici nu a venit în Sfântul Munte, nu a apucat să devină monah, și voia deja să vorbească și să scrie despre Sfântul Munte. Altul a venit într-o vizită în Sfântul Munte și a scris deja o carte. Un altul de îndată ce a devenit monah, a început să scrie cărți dogmatice și să-i judece pe toți. Seamănă cu un prunc care se naște cu dinți și mușcă, adică este un monstru.
*
Monahii să stea departe de lucrări arheologice și să ia aminte la construcții, ca să nu devină și ei constructori (adică să lase cele călugărești).
*
Într-o mănăstire cu cincizeci de monahi, de multe ori toți cei cincizeci nu pot ajuta mănăstirea precum unul singur.
*
Gândul unora seamănă cu vinul. Când începe să se strice, nu se oprește până nu se face oțet.
*
În Sfântul Munte a venit aluat (tineri monahi), dar ce plămadă au găsit la noi, monahii de astăzi?
*
Un singur Sfânt de am fi avut, ar fi rezolvat toate problemele. Poți să-mi găsești un Sfânt?
[1] Psalmul 103, 35.
Din cartea DIN TRADITIA ASCETICA SI ISIHASTA A SFANTULUI MUNTE ATHOS – Editura Evanghelismos, 2016.



http://marturieathonita.ro/cuvinte-si-istorisiri-ale-staretului-paisie-x%CF%87/




Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda



          Odată un împărat a chemat la palatul său pe toții magii din împărăția sa și le-a spus:
 – Vreau să fiu pildă pentru supușii mei. Par să fiu tare și puternic, liniștit și netulburat în greutățile vieții. Uneori însă se întâmplă să fiu întristat și melancolic pentru un motiv anume sau din pricina deochiului. Alteori o bucurie neașteptată sau o mare reușită se poate să mă conducă la o stare de entuziasm exagerat. Iar aceasta nu mă mulțumește. Mă face să mă simt ca și paiul pe care îl lovesc valurile vieții. Faceți-mi un talisman care să mă țină departe de toate aceste sentimente și de căderile dispoziției, plăcute și melancolice.
Magii, unul după altul, și-au mărturisit neputința de a împlini dorința împăratului. Ar fi putut să facă talismane de toate tipurile pentru nesăbuiți, proști, naivi, dar era greu și totodată primejdios să-și bată joc de împărat.
Împăratul era gata să-și reverse mânia sa, când dintr-odată i s-a înfățișat înaintea sa un bătrân înțelept, care i-a spus:
 – Măreția ta, mâine vă voi aduce inelul, care de îndată ce îl veți privi, dacă sunteți întristat, veți fi mulțumit, dacă sunteți entuziasmat, vă veți liniști atunci când veți citi niște cuvinte încrustate pe el.
În ziua următoare bătrânul înțelept s-a întors la palat și în cea mai deplină liniște, creată de așteptarea cuvintelor magice, a predat împăratului inelul. Acela, după ce l-a luat în mână, a citit cu uimire:
„Totul este trecător în această viață”



CARTEA CRESTINA ORTODOXA