joi, 21 septembrie 2017

JSFL Alumni at TIFF!



















O partitură misterioasă







O partitură misterioasă


Aruncate-n întinsul zării, în albastrul cel mai dens,
chihlimbarul asfințitului mistuie
cioburile serii parfumate
ce se resfiră delicat
și tâmpla de neliniști grave
ți-o culci pe lama tăioasă a gândurilor.

Secundele ceasului universal trec peste toate
și peste anii tăi. Nu e, oare, târziu?
Ceea ce ai adus a fost, doar, liniștea.
Visul estompează cromatica în limpezimi de ape.
Poate că doar îl respiri, întrebându-te
ce ai făcut, ce faci și ce vei face.
Nu te-ai descifrat îndeajuns.

Un cutremur ți s-a declanșat în adâncuri.
Doamne, ce derulare fantastică!
Nemărginirea după care tânjeai,
nemărginire ce stătea în tine.
Da, sunt emoții, uimiri, întrebări
ce pătrund adânc - e însăși fericirea înflorită!

Din bezna ta, prin ploi de lacrimi,
prin doruri desculțe, prin caldele ispite,
în rugăciune,
un curcubeu se arcuiește.

La marginea uitării, o fată în verde îți aprinde steaua.
La marginea gândului, o fată cu ochii migdalați
și buzele de rodii coapte îți arată
parcul unei nostalgii,
pentru că mugurii zilelor
și, chiar, ale nopților
ți s-au transformat în poeme.
Tumultul renaște, iubirea îți palpită
și visul, printre suspine, abia acum se-ntoarce.
În spatele lor rămâne asfințitul.

Cu poza ei, luminată de soarele zilei
și o temperatură a cuvintelor,
te-ai ascuns în liniștea albă dintre cuvinte,
revii acum în anii candizi,
în literele anotimpurilor,
în surâsul copilului surprins,
uneori discret,
uneori plin de neliniști,
în praful aurit de pe aripile de fluturi,
în sevele călătoare, precum fluviile,
ale unui cer de gânduri,
în urmele pașilor din iarba verde și deasă,
în frunzele multicolore ale unei toamne
și-n florile unei primăveri de neuitat.

Acolo ești într-un templu.
Vrei să te purifici și vrei să afli ce e cu sufletul tău.
Auzi șoapte care te înalță,
nu știi de unde vin, nu știi unde se duc.
Aștepți să vezi o zână, o zeiță,
dar o auzi pe ea, fata cu ochii migdalați,
citindu-ți, în urechi, un poem
și amintindu-ți
că, în lume,
există iubire, mai ales iubire.


IRINA LUCIA MIHALCA
20 septembrie 2017





Comportamentul lor e mizerabil!






Comportamentul lor e mizerabil!
Maria Diana Popescu

Furtuna din Banat, care a lăsat în urmă morţi şi răniţi, a stîrnit reacţii cinice din partea premierului Tudose: „Cu natura nu te pui, asta e, ce vreţi să dăm legi să nu mai bată vîntul? Întrebaţi-l pe Robu de ce a picat peste un om semnul cu «Bine aţi venit la Timişoara», inaugurat de el?" La fel de cinic a fost şi Tăriceanu, cu ani in urmă, şi tot la inundaţiile din Banat: „ce vreţi doamnă, să vă construiesc hoteluri?". Comportamentul lor e mizerabil! După o astfel de tragedie, care a lovit din senin, nu spui „asta e"! Porumbeii scăpaţi din gură de fistichiul premier, în urma devastatoarelor furtuni, care au provocat pierderi de vieţi omeneşti şi au lăsat în urmă zeci de răniţi, vorbesc de la sine despre caracterul său. Bunăoară, o lege împotriva vîntului ar fi absurdă, Vântu e deja după gratii, dar ca premier, în mijlocul unei tragedii, nu-ţi poţi permite să fii miştocar, destul e el cătrănit tot timpul! Dar de prevenire a dezastrelor, to'arăşe Hagi Tudose, to'arăşe Arafat, aţi auzit! Ce s-ar întîmpla, Doamne fereşte, în cazul unui cutremur devastator?

A.N.M. cunoştea situaţia generată de furtuni, cu puţin timp înainte, în Ungaria, Serbia şi Croaţia, deci, trebuia să-şi trimită purtătorii de profeţii în mass-media video şi audio, să aducă la cunoştinţă că din aer vine un dezastru pe uscat, astfel, oamenii nu ar mai fi frecventat la orele estimate, locurile publice. Termenul de cod portocaliu folosit de meteorologi n-a fost edificator, cu atît mai mult, cu cît intensitatea furtunilor şi uraganelor poate fi prevăzută şi anunţată cu mult timp înainte. To'arăşe Hagi Tudose, societatea românească şi-a pierdut reperele valorice şi încrederea în instituţiile statului şi din cauza unor neaveniţi ca dumneata! Voi, ăştia de la vîrf, aţi devenit conştienţi de nulitatea demersurilor voastre, dar îi daţi înainte cu trăiască politica, pentru lefurile voastre uriaşe! Voi sînteţi interesaţi să exploataţi, în interesul vostru şi la dispoziţia Înaltelor Porţi Străine, fertila dezagregare a ordinii interne din ţara noastră!

Nenorocirea din Vest-ul ţării a dat un respiro corupţilor din binom , în special, Codruţei Koveşi şi a readus în discuţie faptul că, în România Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, în frunte cu Raed Arafat, trag mîţa de coadă, că nu există un sistem de alertare a populaţiei în cazul unor dezastre, deşi autorităţile promit acest lucru de luni bune. Iohannis cere explicaţii guvernului, dar nu-l trage de mînecă pe Arafat! Nu stă în puterea politicienilor să oprească intemperiile naturii şi nici nu putem spune cine se face vinovat pentru victimele făcute de furtuna extremă, însă, în mijlocul unor astfel de tragedii, declaraţiile cinice şi hazardate ale lui Tudose şi mesajele prin SMS ale lui Iohannis sînt condamnabile şi revoltătoare. Cînd pe 19 septembrie s-a produs un devastator cutremur în Mexic, preşedintele lor, Enrique Pena Nieto se afla în avion, mergea să viziteze locurile distruse de precedentul cutremur din 9 septembrie, dar, la aflarea veştii s-a întors din drum, ca să fie în mijlocul cetăţenilor afectaţi. Dacă Hagi Tudose vorbea gura fără el, Iohannis, arătîndu-se cu lacrimi de crocodil şi înfuriat pe guvern, dădea mesaje din avion, îşi continua triumfal drumul spre "prietenii-colonialişti" din SUA, umbla la procedee şi tehnici literare de scriere, precum personificări şi metafore cu pretenţii filosofale: „Pasarea responsabilităţii între diversele structuri ale statului nu salvează vieţi". Vedeţi în cazul furtunii nu s-a mai potrivit lozinca aceea vestită a sa, „corupţia ucide" şi a dat-o cu „pasărea responsabilităţii", pusă pe gard de Puşcalău, că pe el nu-l duce mintea la însăilări lirice. Sau, ştiu eu, mîine-poimîine vom citi fraza asta moţată, stupoare, nu cu mirare, într-o carte a sa de poeme. Că doar asta-i mai lipsea! Normal ar fi fost să-şi anuleze vizita în S.U.A. şi să fie în mijlocul dezastrului.

Iohannis a prins slăbiciunea cetăţenilor români şi, prin tot felul de abuzuri şi gafe, başca, fraude vechi nepedepsite, nu face decît să-i umilească. Iohannis a reuşit să întoarcă societatea românească fix cu fundu-n sus. Tentaţia excursiilor şi sfidarea, nici vorbă să fie stopate. Cu o populaţie în scădere, cu puşcării pline cu panacodari de cartiere (unde trebuia să zacă oamenii lui Condrea din servicii său din Hexi, criminalii care a luat mai multe vieţi cu dezinfectantul contrafăcut, procurorii care au măsluit dosare cu complicitatea handbalistei, chiar, ea, şefa corupţilor şi Coldea, dat în gît de prietenul Ghiţă Iscarioteanul), cu spitale ca în secolul al XIX-lea, cu interlopi la vedere în politică şi justiţie, cu cel mai mare nivel de sărăcie din Europa, cu sate întregi şi mii de gospodării neelectrificate, mutulică de la Cotroceni a prin grai. A scos capul din baltă şi măcăne, jucîndu-se cu viitorul românilor. Iohannis a promis că va face totul posibilul să destrame coaliţia de guvernare şi să pună pesedeul pe fugă, dar n-a reuşit fiind prea mult plecat în vacanţă, şi prea ocupat cu navetele la şi de la Sibiu pe banii statului.

La început, timid, bîlbîit, mut, incult, incultura îi dă şi acum pe dinafară, acum e cuprins de fojgăială, încurajat de bătaia plină de interes a lui Trump pe umăr, dar fără a fi sesizat „miştocăreala" Marelui Blond pe seama sa. De două ori pe săptamîna, 9 maşini şi peste zece gărzi de corp dau din sirene, girofaruri şi încalcă legile de circulaţie, pentru a-l duce la nevastă, la Sibiu. Alaiul din convoi este cazat la cel mai bun hotel, masă asigurată, plus dublu salariului, pentru ore suplimentare, în timp ce mii de copii români adorm nemîncaţi! Dacă tot se arată frămîntat de problemele României, să facă economii. Să meargă cu trenul, o dată, pe lună la nevastă. Ar costa mai puţin şi n-ar mai bloca drumurile.

Iohannis are tot mai des reacţii adverse, în ultima vreme, iar asta înseamnă că funcţionează fix ca predecesorul Băsescu, şi poate să dea în cap, cu orice prilej guvernului. Nu că guvernul ar fi de leac, dar a mai mişcat pe ici-colo cîte o creştere. Adică, Iohannis nu e ca şi, ci, chiar şi mai şi. Bucuraţi-vă! Avem un preşedinte excursionist, scos din jobenul pe care scrie „Feisbook". Instigator, anticonstituţional ieşit în stradă la îndemnuri insurecţionale, cercetat penal şi achitat la ordin, dezbinator, anarhist, posesor al celor mai sinistre rateuri de inteligenţă. Un preşedinte leit „Goagăl", interesat de România doar în măsura în care străinii o vor în sacul lor! Sincer vă spun, fără acest inamic, viaţa românilor ar fi şi mai pustie!