sâmbătă, 7 decembrie 2013

Ideal matinal sculptat pe aripa unei furnici zburătoare

de Catalin Afrasinei

de parcă  aş fi john fitzgerald  kennedy la depunerea jurământului
nu există moment matinal să nu mă-ntreb
ce pot face eu pentru literatura română
locuiesc într-o ţară în care trebuie să-ţi pui ochelari de eclipsă
pentru a vedea de la mari depărtări numai scandaluri televizate
care par a fi luat definitiv locul vieţii adevărate
între ora 3 şi 4.13 dimineaţa m-a vizitat paul valery
care mi-a vorbit îndelung
despre moştenirea galilor cum atârnă pe aripile
unui ideal sculptat deasupra unei  furnici zburătoare
aproape întunecându-ne viaţa şi moartea


la ora opt m-am gândit intens la ţăranul din georgicele
nu are nimic de-a face cu ţăranul român cunoscut de mine
nici cu cel care-şi fura provizii pentru iarnă
şi alte anotimpuri de pe tarlalele comuniste
nici cu cel băgat în puşcărie ca duşman al poporului
însă ce frumos ce frumos povesteşte
nicolae manolescu despre feeria optzecismului
după astfel de poeme nimeni nu mai nimerea uşa
literatura română având mai mult de zece mii de uşi
trântite de perete pentru viitorul poem  
citit printre rânduri de îngerii lui ioan mureşan
tot alergându-l din realitate în mundus imaginalis
până la şaptezeci de miliarde a şaptezeci de miliarde
atât de mulţi încât nimeni nu le poate cere iertare
şi apoi de unde atâtea pahare într-o ţară falimentară
literatura schimbă irealul şi-l face lucios ca o aripă de înger


în mai multe rânduri m-am izbit de puşcaşul marin
care l-a ucis pe j.f. k. la 12.30 şi lumea sculptată
deasupra unei aripi de furnică zburătoare
a exclamat  NU  SE  POATE  de fiecare dată
a încercat să-mi spună altceva şi să mă mituiască
deocamdată cuvintele au rămas singura mea armă
care-l ţine pe loc să-şi adune mărunţişul din punga lui iuda
împrăştiat în cele patru zări ale apocalipsei












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu