luni, 10 februarie 2014

otova haikai

Cătălin Afrasinei

1.
poeţii imperiali haikai
erau obligaţi să scrie scurt
ca şi cum s-ar fi aflat
între două cutremure
între două războaie
eu mă aflu între două inimi
uite-o şi pe a treia infinită



2.
moartea cea bună
mă paşte mai bine
decât duşmanii Tăi Doamne



3.
localnicii
speriaţi se uită la mine
ca şi cum aş fi ştefan cel mare
(turcii le cumpără pământurile
la preţuri derizorii şi ei sunt bucuroşi
să scape de povară
între 5mil şi 15 mil lei vechi /ha)
câţi dintre ai mei ar rămâne
cu capul pe umeri
dacă ştefan cel mare
ar suna din corn
a doua oară




4.
peisaj macabru
duşmanii m-au văzut
cântând fericit



5.
ziarul
unui pierde vară
a devenit adevărul
unui pierde ţară




6.
grâul încolţit
îl face pe om nemuritor
aşa se justifică crimele stupide



7.
nu întotdeauna
câinele moare de drumul lung
se poate ca stăpânul să fi murit
cu mult înainte



8.
ultimul samurai   
preferă filmele cu muşchetari
mi-au plăcut duelurile cu spadasini
mai mortali decât mine



9.
câte o zi mergeam
până dădeam de iarba fiarelor
în adâncul pădurii
acum n-o mai găsesc
nici în dicţionarul de paleontologie



10.
obscenitatea
românilor e unică
au transformat bruma de civilizaţie
în junglă adevărată



11.
elevii de azi
în loc de cap
de cunoştinţe despre natură bunăoară
poartă o glugă sh
nici măcar de cânepă
de parcă n-ar şti nimeni
cine-i patronul firmei revizioniste




12.
în vaslui prea puţini
au auzit de constantin tănase
nici măcar bustul
din faţa fostei case de cultură



13.
lichelele poporului român
conduc poporul român
orice abatere e exclusă năpristan



14.
noroc chior
când mi s-a furat pajura
de la cap şi pajură
după ultima emisiune
toate casele de schimb valutar
erau închise



15.
înot
într-o noapte albă
ca laptele



16.
arşita nopţii
se stinge odată cu zorii
stelele îşi fac cuibar
în setea de absolut



17.
nimicnicia globalizării
crivăţul de pe chicerea
care a oprit înaintarea tancurilor nemţeşti
în al doilea război mondial
nu e sinonim cu niciun fel
de cod roşu pe timp de pace
bătrânii spun că pe-atunci
nici nu existau culori pentru moarte



18.
oricine vei fi fiind
îl vei şti pe oricine va fiind
aproapele tău bun ca pâinea caldă




19.
obscenitatea publică a poporului meu
a devenit consorţiu corporatist
se poate licita
cine dă mai mult



20.
locul vitelor
de odinioară
a fost luat de fiinţe bipede fără pene
cum ar spune aristotel
fără glagore
ar spune bouarul



21.
trandafirul
oricui l-ai oferi
vindecă şi răneşte
răneşte şi vindecă




22.
fabrica
din oraşul meu
s-a mutat în oraşul vecin
care s-a mutat în oraşul vecin
care s-a mutat în oraşul vecin
care s-a mutat în oraşul vecin
acum e lângă baltica
se odihneşte şi ea sireaca
de lungul drumul postcomunist




23.
muncitorii de la  uzina de sinergii
au intrat în şomaj tehnic
conducerea îi susţine



24.
să alergi mai repede
decât o stea căzătoare
şi să nu te-mpiedici



25.
realismul
pragmatic al vânzătorului de ridichii
afirmă că ridichea uriaşă nu există
şi nici povestea



26.
eu cred că nu sunt numai salcie plângătoare terfelită de vifor
eu cred că nu sunt numai trestie pentru o fabrică de zahăr
eu cred că nu sunt numai suliţă iatagan săgeată
acoperiş al lumii şi al vremuirii



27.
când n-am mai putut trăi
fiecare poem mi-a dat o putere fabuloasă
cum? noi vrem să-l ucidem şi el nici nu poate să trăiască
să-l cruţăm şi să vorbească despre marea noastră generozitate




28.
poezia
e forma supremă de a înfrunta mizeria vieţii
nu mai ştiu cine a spus-o
dar eu am trăit-o
vezi să nu te-mpiedici de propriile-ţi aripi
pe care ceilalţi le aşteaptă pentru masa de prânz



29.
muşcata
din fereastră
muşcă dintr-o nouă zi
poate mai demnă



30.
cavalerul reginei
a fost floarea preferată a copilăriei
ori de câte ori trebuia s-o ud
îmi puneam armura
sabia şi stropitoarea
pentru o regină
pe care nu am văzut-o niciodată



31.
haiducii
din datina strămoşească
au fost mai viteji decât cei din realitate
despre care se ştie vag
în rolul meu
eu am fost al doilea haiduc
care-i spunea primului
,,lăsaţi-l să trăiască’’



32.
am trăit
suferinţa cărţilor cu solemnitate
ca şi cum aş fi făcut parte din garda de onoare
acest lucru este valabil şi pentru un prieten al meu
locuind într-un pod plin de cărţi
unde s-au vorbit optsprezece limbi străine
un pic mai multe decât la academie
recent prietenul meu
a coborât să se căsătorească




33.
când Dumnezeu a  ţipat la Pavel pe drumul Damascului
<<Saule, Saule de ce mă prigoneşti?>>
a strigat mai tare decît de obicei
ca pentru a străbate veacurile
de parcă totul s-ar fi  întâmplat

IERI AZI ACUM AICI






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu