o vizită a tovarăşului nicolae ceauşescu în sicilia

Cătălin Afrasinei

timpul meu a fost

nu-mi mai venea să trăiesc nici măcar în vis

foarte mulţi dintre cei cunoscuţi de mine

au murit cu mult înainte

zeci de mii de localnici se adunaseră

pentru a-l întâmpina pe tovarăşul

când are să fie ovaţionat de întreaga sicilie

o mie de copii dispăruseră

printre cioburile unui destin

căruia zadarnic m-am străduit a-i face faţă

printre cioburile de la ultimul geam spart

de la şcoala fantomelor verzi

înţepenite pe holuri spre dincolo

aud vocea recunoştinţei

,, ai rămas singurul profesor din lume

care colecţionează cioburi silindu-se

să le aşeze  într-un destin

semeni cu ceauşescu în sicilia’’

nu-ţi fă prea multe mustrări de conştiinţă

ceauşescu a fost un om bun

& regele a fost şi chiar mai  trăieşte observând 

cu duioşie şi candoare cele trei-patru generaţii

sacrificate fără nici un ideal poate doar acela

de a zice mersi că mai suntem în viaţă

zi mersi că eşti unicul om din lume

care merge singur pe străzi

când străzile se mută nu se ştie unde

oraşele dispar nu se ştie cum

judecătorii nu mai judecă

lumea nu se ştie de ce mai există

nu mai am somn fără memoria lucrurilor

care urmează să se-ntâmple pe drumul

fără început şi fără sfârşit