Cătălin Afrasinei
mi-a fost dat să văd cărţile lui moise ferecate în platină
NEMĂSURATĂ
mi-a fost hărăzit să studiez cărţile de căpătâi ale lumii
legate în aur
mi-a fost îngăduit să privesc NUMELE DOMNULUI
printre miliarde de pietre preţioase
pentru care au murit toţi infractorii lumii brusc toţi
deodată
mi-a fost permis să-l urmez pe immanuel kant la plimbarea de
seară
întreg imperiul prusac potrivindu-şi ceasul după metafizica
moravurilor
băietul acela faţă de care eu respir nu are cusut un nasture
la redingotă
a exclamat immanuel kant vizibil tulburat de lipsa de
rânduială a lumii
am stat la taclale cu domnu vasilescu
secretarul lui iorga din august până când
de anul nou morţii din cimitir au plecat la urat
,,mulţi ani domnu vasilescu
mai povestiţi – ne ceva de pildă
cum dicta iorga simultan la patru secretare
până ce adormeau la patru dimineaţa
pe patru miliarde de cuvinte astfel încât
UNIVERSUL DEVENEA FOARTE SĂRAC
mai sărac decât marele savant’’
împeună cu ioan alexandru am plâns moartea lui blaga
până ce hurducăturile din prima maşină adevărată din ardeal
îl înmormântase pe faust în străfundurile geniului
pământean – nepământean am plâns şi nu ne-a fost ruşine
de martori printre care şi cineva care scrisese despre el
ca despre altul DIN SINE goethe aflat
şi el acolo în permisie printre picurii ploii comuniste
înspâimântată de moartea lui cezar ivănescu
fantastic de încurcat dacă să moară sau nu
de felul în care eu şi cu domnul mâcnea
îl strigam într-o zi caniculară din eliade
în copoul pustiu ,,ave caesar
cine să ne mai moară
cine să ne mai mierlească’’
de dragul dragului nostru mort no comment
teiul lui eminescu a aflat ştirea de la noi
şi de – atunci înfloreşte iarna
la muzeul literaturii
din bucureşti
se ţinea un curs despre retorica pagubei poeţilor
zvârlind cu pantofii lui don caesar în trecătorii
neavizi de marile arhetipuri culturale
poemul domnului mâcnea din patru catrene
scrise cu sângele oval al lui mihai eminescu
a fost bine primit de morţii nemuritori
aveam paisprezece ani când am văzut
cum pământul deocamdată
s-a umplut cu poezie ca la inundaţii
adrian păunescu fiind
singurul fluviu
comparabil cu un fenomen natural
ca şi nichita UNICUL fenomen SUPRAPOETIC
explicabil şi inexplicabil ca facerea lumii
decât prin întrebări la care nu se poate răspunde
familia dictatorului se temea şi i-a transformat
ÎN LOC DE ÎNGERI în animale de curte bolnave
într-o coamă de leu care explică suficient şi necesar
gesturile a la tănase ale lui mircea vulcănescu
,,tata se întoarce înapoi la DUMNEZEU’’
în orăşelul meu de provincie
copilăria nu a devenit luptă de clasă
păsări de pradă se transformă în păsări domestice
ŞI MUŞCĂ
într-o zi a trebuit să vorbesc despre bacovia
ca despre un om adevărat care a îngropat în sine
pe toţi cei mai sus pomeniţi spun cu mâna pe inimă
toţi cei care m-au auzit s-au pregătit să trăiască
un milion de ani fără virgulă singurul semn antic
neruginit precum disperarea printre contemporani
picură lumină de ceară târzie cuvântul contemporan
fiind exclus din poezie gest sacrificial al inefabilului
tehnica poemului lung presupunând o moarte mult mai decentă
cel puţin printre faraoni în drumul lor spre memphis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu