marți, 24 iunie 2014

oraţie de nuntă

Cătălin Afrasinei

la nunta mea am primit în dar UN CAVOU pe care
pentru orice eventualitate când m-am dus în cimitir
să-l caut nu l-am mai găsit după ce l-am dat
la ,,pierderi irecuperabile’’ m-a încurajat mama
,,aşa ţi-a fost ursit să-ţi cauţi moartea şi locul de veci
şi ele să dispară’’
DE LA NAŞTERE ŢI-A MURIT MOARTEA
în etate fiind la naşterea ta
să nu mor de cosmice dureri
să nu mă arunc pe fereastră
sub privirile directorului de spital
care se temea de puşcărie
nu de moartea mea
nu de naşterea ta
securitatea numindu-l cel mai bun director
laureîndu-l
pusese de strajă toate surorile toate ambulanţele
-vă imaginaţi cum arătau pe atunci
ÎNAINTE DE CUTREMUR-
toţi pacienţii să mă păzească
ACESTA NU VA FI OM OBIŞNUIT
le-a spus directorul spitalului TUTUROR
ca să-i îmbărbăteze din moment ce
toţi stăm pe lângă mă-sa să–l nască
FIŢI SIGURI va veni o vreme
când vom sta pe lângă el ca SĂ TRĂIM
le-a mai spus directorul spitalului TUTUROR
în timp ce mama începuse să recite LUCEAFĂRUL
ca să-i mai treacă din durerile facerii
singura poezie pe care o ştia învăţată
la comanda poetului ion brad artist al poporului comunist
care ştia el ce ştia despre o învăţătoare care-nvaţă luceafărul
în dureri cum se va îndurera lumea tot aşa se va dezdurera
şi nici o salvare din lume nu va putea să-i ia dragostea şi s-o ucidă







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu