duminică, 23 noiembrie 2014

cel ce a spulberat transcendentul & OMUL ACELA mi-a spus să-l aduc înapoi

Cătălin Afrasinei

nimeni nu poate să descrie -n cuvinte
cum arăta sângele titanilor
ascultă românie metafizică
TU
Meriţi
INFINITUL
brâncuşi a spus-o
nu eu
pământule întreg ia aminte
sub tine curg
gigantice fluvii de sânge pelasge
eroii nu mor NUMAI ÎNVIE
& merg mai departe pe schiuri
,,achile dormi dar ce-ai vrea să fac''
stimate şi iubite domnule profesor corneliu dimitriu
e timpul ca românia să decoleze VERTICAL
dacă ne-a fost predestinată condamnarea la moarte
vom muri desigur acum & mâine & la răsăritul
imperiului bizantin dar nu mai înainte ca românia
să-şi vindece PRIN NOI toate rănile
vă mai amintiţi probabil cum s-a născut ioan-cosmin
după îndelungi neputinţe ale medicilor
a venit o zi cu frunze culese din grădina ghetsimani
din copacul sub care s-a rugat IISUS CHRISTOS
în noaptea fatalităţii şi a Învierii Universale
vă mai amintiţi poate felul în care înainte
de ultimul examen cu dl.ioan lobiuc
crezând că românia e o linie dreaptă
n-am mai văzut nicio linie curbă
&
răsturnându-mă cu maşina lângă
un stâlp de electricitate cu o mie & una de fire
eu am căzut în picioare
ştiţi
cum am visat eu
înmormântarea lui mandela
toţi preşedinţii statelor unite din timpul vieţii mele
nixon (despre care n-am o părere prea bună)
ford carter bush clinton m.o
vorbeau destul de bine româneşte
îmi repet vorba tatei
mioriţa faţă de american beauty
(detaliile în viitorul curs al omenirii)
e un fleac vă mai amintiţi
poate formele emfatice ale s & p psihologic
despre care marius regula
în omagiu lui iorgu iordan
poate cel mai mare lingvist dintre cei mari
spunea că se manifestă
în propoziţii monocorde
precum ,,l'etat c'est moi'' & lumea
or
lumea
suntem
noi
cei
care
nici
n-am
mai văzut lumina
mult mai mult timp decât mandela
temniţa comunistă făcând diferenţa dintre
ceea ce rămâne
ceea ce este
ceea ce devine
în moartea PE CRUCE
în nisipul depărtărilor imperiului lui iustinian
cuvintele protoromânei străluceau precum aurul
s-a scris că Omul Acela era lah şi lui i se răpise transcendentul

nu se ştie dacă i s-a mai dat voie vreodată să-l aducă înapoi



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu