vineri, 21 noiembrie 2014

ţara de dincolo

Cătălin Afrasinei

încet - încet
cuvintele barbare şi stările de asediu mă părăsesc
doar furia valurilor eveline izbindu-se de ţărm
potoleşte spiritul de ivoriu pentru cât timp însă
imaginea albă a valului despicat
de clonţul metalic al condorului
va dăinui printre cei care nu au învăţat
felul în care creşte şi descreşte
un imperiu de gânduri
mi-l imaginez pe titu maiorescu
venit să-l potolească pe eminescu
pe strada plantelor nu existau valuri
ci doar simboluri masonice inima pulsează
ca după o mare ascensiune venele ţin
în spate sângele altui neam clocotitor
cucerind nimicnicia de la pelasgi înainte
nu mai accepţi nicio simbrie
ai fost făcut pentru ţara de dincolo
încet-încet
aceasta se mută în tine
şi n-ai mai vrea să te părăsească
în viaţă fiind pe un soclu predestinat
nedorit în ruptul capului pregătit
de moartea hiperboreică neînfăptuitele atice
nu te lasă s-adormi & furia oceanului
nu mai potoleşte setea & e timpul înălţimilor
& al adâncurilor abisale vremea când trebuie
să tragi totul după tine supersonic nici tu
nu ştii prea bine de ce
& pentru cine vrei să mori necrucificat
cum ţi-ai fi dorit paulinic în adolescenţa de fum
tot ceea ce este domestic pare să ucidă
vid al pietrei vinete
abis al rănilor nemângâiate
nemărginire a revelaţiei primordiale
expresie barbară îmblânzind neantul
încuindu-l şi-l descuindu-l cu iarba fiarelor
nu vă apropiaţi prea mult de retorica luptei
în fiecare leu tolănit doarme un arhanghel
cu sabia tocită de sângele prelins din
sfânta icoană scoasă din sala de clasă
pentru dreptul la egalitate al zeilor în de ei
din păcate nu este aşa domnule eliade
părerea mea este părerea bătrânilor de demult
cei care au văzut cum sfintele icoane nu pier
la nevoie merg singure pe ape - n
neinterpretabilă uriaşa slavă-mpărătească
în fiecare vultur coboară un cer de stele albăstrii
în fiecare cal negru paşte o revoluţie
începută zinic de la şapte dimineaţa
suntem atâta de aproape de moarte
încât nici nu mai contează când
am pornit pe cărarea tainică
cum a spus mama mea decuseară
eu m-am născut numai şi numai
pentru a-l preaslăvi pe tolstoi
pentru cine s-a rostit răspicat
adevărul de pară & foc
săvârşitu-s-a




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu