marți, 24 februarie 2015

Vasile Menzel, versuri







Destine

Curgeau caii din cer.
Ajunși pe pământ,
se transformau în cai-putere.
Doritori de avere,
hapsânii, îi introduceau
în embleme ca: Mercedes,
Rolls Royce, Audi, Ferari....

Luptând să-și întreac-adversarii,
avarii de păduri, de copaci,
ascundeau în scorbura lor:
droguri, țigarete străine....
Toate aceste jivine,
urlau, apărându-și prada,
la știri, la”Animal Planet”,
la televizor.

Amărâții din Piața Obor,
tremurau pentr-un morcov,
un măr mai ieftin, o pară,
gândind la masa de seară.

În jungla asta blestemată
când nepăsarea e la preț,
când medicii, bolnavi tratează
cu nonșalanță și dispreț,
când pe cei mici îi văd oftând,
aș vrea să le topesc amarul
din ochișorii lor ce plâng.

După un timp când binele
părea să fie o himeră,
vine”Judecata de apoi”
Cei lacomi, vor dispărea, un-doi
în temniți luxoase, ce-i drept.
Iar cei mai sensibili,
cu-n glonte în piept.

”Implementați” în copârșeul
adânc, adânc înfipt în pământ,
cu florile peste mormânt,
se duc, mai smeriți,
la Duhul Cel Sfânt.



***


Nudism

Pe plajă, la nudism,
stăteau expuse la
soarele cuceritor,
ce le ardeau ispititor,
bronzându-le:
posterioare, sâni,

Bărbaţii le priveau
cu ochi hapsâni.
Iar ele-nfierbântate
se năpusteau în mare,
din cauza căldurii.

Și valuri, fin,
le mângâiau
să le calmeze nurii.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu