sâmbătă, 25 aprilie 2015

Părerea unui spectator

Lidia Lazu


Pe vremea nouăzecistă
Intram la spectacole doar cu
Un zâmbet bine plasat
Cu un pas de balerină
Cu o privire de recunoaştere
Cu un salut respectuos
Şi cu inima plină de aşteptări
Miraculoase
Nimic nu-mi scăpa
Nimeni nu mă putea opri
Chiar de n-aveam invitaţie
Căci de bilet n-aveam bani
O dată sau de două ori
Am intrat cu studenţii
La grămadă
La un Festival am obţinut
Chiar o zgardă de gât
De la UNITER
Care însemna
Că sunt de la vreun ziar prăpădit

Cam acum şase ani
Am văzut o actriţă ieşită cu mult din comun
Venită tocmai din Insulele Capului Verde
Care ne-a plimbat prin copilărie
Adolescenţă şi majorat
După un text adunat
De la doisprezece scriitori de-ai ei
Şi doar cu glasul corpul şi-o simplă eşarfă
Preschimbată mereu
Ne-a purtat prin lumea ei
Şi-a noastră
Cu atâta firesc şi emoţie
Încât a doua seară
Când am văzut o actriţă premiată
La Manchester
Interpretând şapte roluri chinuit
Am plecat mâhnită –
Dar nu m-am lăsat
m-am zbătut să intru şi la Operă
unde dintr-o maşină autentică
de gunoi
au ieşit şi au intrat
Nae Girimea cu Didina şi cu Miţa
Şi cu toţi ai lor
Într-un vârtej şi-o aiureală
Şi o lipsă de claritate a glasurilor
Şi o lipsă totală
A vrăjitoriei artistice

Că stam şi mă întrebam
Ce poate ca să mai urmeze
Monşer pe marile scene
Mai ales că mai văzusem
De curând
O altă mare dandana
Cu găini şi cocoşi vii pe scena de la
Bulandra
Şi cu găleţi de apă puse la-ndemână
Să cadă la moment
Mă-nţeledgi –

Ei nu
Că n-am văzut tot
A vernit Turandot-ul sibian
La Naţional
Şi am plecat după miezul nopţii
Cu capul uruind
Ca după un răzbel
Şi total nedumerită
Pentru că acelaşi mare regizor
Ucrainean
Făcuse cu Otelo
Şi cu Idiotul
Minuni de pus la geam

Am mai păţit-o şi alt, dat
m-am dus întins
la Pescăruşul lui A. Şerban
convinsă că va fi uluitor
precum fusese Trilogia
văzută cândva
de mai multe ori
pentru a mă pătrunde
de noutatea montărilor moderne

ei aş
nu-ţi faci idee Bibicule
ce scrâşneală afurisită
şi ce zbatere de braţe
şi ce roată de circ
la Nina Zarecinaia
făcută de însăşi
mama lui Mel Gibson
tam-nisam
dar nu
că nu văzusem tot balamucul
Faust-ul lui Purcărete
Aplaudat ca nişte maimuţoi
De alde Gigi Becali
Şi Eba la un loc
Din Parlamentul neruşinării
De la Bruxelles
De toată subţirimea occidentală
Căci ei sireacii
Nici n-au citit
Nici n-au văzut
Vreun Faust serios

Atâta vânzoleală
Cu iz modern şi cam vulgar
Dar mai ales răcnete sexuale
Scoase la moment
Mă-nţeledgi
Au zis că nu se poate
Altă montare mai grozavă
Taci soro
Căci n-aţi văzut încă
Istoria dansului şi-a modei
În trei ore bătute fix
La deschiderea marii
Săli de la TNB
După cei patru ani de
Păpat bani
Şi unde taman acustica e-n piuneze
Nu se-nţelege neam
Nici cu microfoane
Dar nici n-ai motiv
Să te-ntristezi
Acum actorii dănţuiesc
Se strâmbă
Şi din când în când urlă
n-au nevoie de cine ştie ce voci
clare adânci curate
maestrul Dan Puric
cel cu omul frumos
şi poporul minunat luminat aproape sfânt
în tandem cu tanti Levintza
cea care şi-a mai tras şi altădată
un venit frumuşel
de-a făcut o expo persoanlă
ăhă…la Prais frate
căci deh
un Richard al II-lea se vede rar
în baie de costume
ei bine aiştea doi
au întrecut
festivalul anual Cântarea Rrromâniei
din vremea lui Ceaşcă împărat
ne-ntorserăm
de unde pornirăm
un pic mai vârtos şi mult mai ţâvnos
da nene
să ştim şi noi cu cine votăm
să ştim şi noi încotro ne îndreptăm
căci scena fuse mereu
oglind celor petrecute de belferi
şi suferinţe de sireacul bobor

păi, nu!?!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu