miercuri, 20 mai 2015

In Memoriam, Dr Augustin Ilieş – 1951-2015




            La data de 18 mai 2015 lumea medicală a Vasluiului avea să se despartă de unul din cei mai iluştri medici pe care aceste meleaguri i-a cunoscut în istoria lor, dr. Augustin Ilieş. O moarte violentă avea să pună capăt unui destin medical care, de-a lungul a treizeci de ani, a înnobilat activitatea breslei medicale din această parte de ţară, nu rareori vitregită de soartă şi vicisitudinile vremurilor. Tristeţea şi durerea momentului aveau să-i adune din nou pe cei care l-au cunoscut şi preţuit cu adevărat.
Ca medic sunt unul dintre cei cu care a colaborat aproape zi de zi, de o manieră foarte strânsă şi apropiată, dată fiind diversitatea patologiei copilului pe care o abordam în secţiile noastre. Colaborarea a fost una de excepţie şi pot spune cu satisfacţie că am reuşit împreună să rezolvăm cazuri deosebit de complexe, într-o perioadă când patologia copilului era extrem de bogată şi deosebit de grea.
Nume de rezonanţă pentru spitalul şi zona noastră, dr. Augustin Ilieş a făcut parte din acea categorie de medici care s-au identificat cu necazurile şi problemele oamenilor din zona în care destinul i-a hărăzit să muncească, ceea ce avea să-l consacre ca personalitate de referinţă a locului.
Născut pe meleagurile de legendă ale maramureşului, la data de 16 mai 1951 în localitatea Poiana Botizii, comuna Băiuţ, în familia Mariei şi a lui Pantelimon Ilieş, va absolvi cursurile liceului teoretic din Tîrgul Lăpuş, după care va urma cursurile Facultăţii de Pediatrie din cadrul Institutului de Medicină şi Farmacie din Iaşi, pe care le absolvă în anul 1978. Se va specializa în chirurgie şi ortopedie pediatrică în perioada 1981-1985 la spitalele „Grigore Alexandrescu” şi „Marie Sklodowska Qurie” din Bucureşti, la şcoala celebrului chirurg pediatru Alexandru Pesamosca şi va lucra cu iluştrii chirurgi ieşeni Nae Niculescu şi Gabriel Ionescu.
În anul 1992 va obţine titlul de medic primar, iar imediat în anii următori va face două specializări în occident, la Dundea General Hospital (Marea Britanie) şi Liege (Belgia). Din anul 1985 dr. Augustin Ilieş a trudit neîntrerupt, timp de 30 de ani în Spitalul Judeţean Vaslui, operând şi redând sănătatea la peste 200.000 de copii. Şi-a făcut astfel datoria faţă de bolnav, faţă de profesia pe care şi-a ales-o, slujind în acelaşi timp, cu cinste şi devotament chirurgia pediatrică, pentru delimitarea şi afirmarea căreia a luptat cu perseverenţă.
A reuşit astfel să înfiinţeze, mai întâi, compartimentul de ortopedie şi chirurgie pediatrică (1990) şi apoi secţia de profil (1992) pe care a impus-o pe plan naţional prin realizările sale, prin prezentarea cazuisticii şi rezultatelor sale în peste 30 de lucrări ştiinţifice la congresele naţionale de profil. A fost membru activ a trei societăţi medicale naţionale şi membru fondator al Societăţii Balcanice de Ortopedie şi Chirurgie Pediatrică, de asemenea a colaborat la revistele Pediatria, Revista Medico-Chirurgicală şi Pagini Medicale Bârlădene. Prin toate acestea avea să cinstească memoria maeştrilor săi pe care îi evoca de fiecare dată cu căldură si sa ridice prestigiul unitatii noastre.
Evocarea personalităţii sale nu ar fi completă dacă nu am prezenta calitatea sa de om al cetăţii, de cetăţean care s-a integrat în colectivitatea locală, nu numai sub aspect profesional, ci şi social şi chiar politic. Sub acest aspect a îndeplinit responsabilităţi în cadrul sistemului medical pe linie managerială, în calitate de director adjunct şi apoi director, iar pe linie socială ca preşedinte al Sindicatului Independent al Medicilor.
A fost consilier municipal în mai multe mandate, calitate în care a militat pentru rezolvarea unor probleme punctuale din sănătate mai ales sub aspectul finanţării. Răsplata acestor realizări avea să vină cu timpul, pentru că dincolo de respectul colegilor pentru profesionalismul său, dincolo de recunoştinţa părinţilor micilor săi pacienţi, a venit şi recunoaşterea oficială prin „Meritul Sanitar” în 1988 şi titlul de „Cetăţean de Onoare a Municipiului Vaslui”.
Cu toate aceste realizări avea să trăiască însă, în felul său, dezamăgirea zilelor noastre, când munca şi locul medicului sunt aruncate în derizoriu, când toată lumea ştie tot, poate tot, se antepronunţă, când medicul este vinovat de orice eşec şi taxat ca un paria de o lume ignorantă, lipsită de repere morale, o lume a cărei conştiinţă este alimentată de o media care toacă toată ziua banalul şi nefirescul în numele unei libertăţi distructive, într-o etapă când trăim un adevărat război al românilor împotriva românilor.
Ceea ce este mai periculos pentru practica noastră este faptul că lumea a ajuns să nu mai înţeleagă că medicul nu gestionează viaţa, ci doar sănătatea şi aceasta doar în limitele ştiinţei lui şi a realităţilor concrete în care lucrează. Mai mult, o cutumă veche de când există profesia de medic, spune că singura culpă care i se poate imputa medicului este reaua credinţă, şi nu orice detaliu care ridică suspiciunea de culpă medicală, pronunţată cu asiduitate chiar de unii medici într-o lipsă totală de tot ce înseamnă etică, bioetică şi deontologie medicală. Aici doctorul Augustin Ilieş avea dreptate când, citându-l pe marele nostru Nicolae Paulescu, spunea, „medicul tratează şi doar Dumnezeu vindecă”, idee pe care o susţinea cu toată convingerea.
Volumul enorm de munca, birocratizarea excesivă a actului medical, stressul zilnic generat de activitatea sa aproape permanentă, toate aceste aveau să-i secătuiască încet resursele raţiunii, alunecând treptat într-o depresie în vecinătatea căreia ne aflăm mulţi dintre noi. Pentru că în timp, cumulându-se,  toate acestea au condus la construirea tragicului deznodământ.
Portretul doctorului Augustin Ilieş ar fi incomplet dacă nu am sublinia latura creştină a personalităţii sale. Pentru că prin tot ce a făcut a fost un om al bisericii, un creştin practicant, calitate în care a activat ca membru al adunării parohiale al parohiei Sf Parascheva şi chiar membru al adunării eparhiale a Episcopiei Huşilor pentru un mandat de patru ani (2004-2008). A contribuit la ridicarea capelei cu hramul Izvorul Tămăduirii din incinta Spitalului Judeţean Vaslui, de asemenea este ctitorul unei biserici de lemn, în stil maramureşan, ridicată în satul său natal Poiana Botizii, activităţi şi realizări care îi înnobilează personalitatea.
Cu regrete în inimile noastre şi cu sufletele cernite, nu ne rămâne decât să-l rugăm pe bunul Dumnezeu să-i ierte gestul, pentru a ajunge şi el acolo unde orice bun creştin nădăjduieşte să ajungă. Minunatei sale familii puterea şi tăria de a trece peste această grea pierdere, pentru a-l pomeni şi cinsti aşa cum se cuvine. Pentru noi ramane un reper profesional si etic.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace.


Dr Valeriu Lupu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu