Cheia (sau Uşa - text cu autor necunoscut, atribuit greşit lui Adrian Păunescu)

Andrei Păunescu

În afară de faptul că însuşi Adrian Păunescu a afirmat de mai multe ori, public, că textul "Cheia" (sau "Uşa") nu îi aparţine, fac un comentariu - hai să-i spunem literar - şi câteva precizări despre versificaţie, la fiecare strofă, care arată de ce textul este în manieră păunesciană, dar conţine nişte erori fundamentale, defecte de prozodie, pe care AP nu le putea face, şi care demască falsul. Dar, indiferent cum ar fi scrisă lucrarea, bine sau prost, tata a clarificat problema şi asta închide cazul. Adevăratul autor ar trebui să iasă la iveală, să-şi revendice textul, ca să ii fie recunoscute meritele, printre care şi notorietatea de care se bucură lucrarea sa, care cam şchioapătă, ce-i drept, din punct de vedere al versificaţiei şi al eleganţei. Cei care vor să posteze a nu ştiu câta oară poezioara sau să păstreze postările cu acest text, crezând că dau dovadă de tărie de caracter, crezând că aşa se pot afirma, că se luptă cu mine sau cu aceia care ştiu adevărul, nu au decât să o facă. Nu mă deranjează, dimpotrivă. Să fie sănătoşi. Internetul ne lasă pe toţi să trăim şi să publicăm ce vrem, inclusiv prostii şi falsuri ieftine.

Mari poeti, de-alungul vremii, au asemanat femeia

Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu-o scanteie, (AP nu folosea decât rar cratima pentru obţinerea de silabe convenabile)

Cu o apa, c-o papusa... (AP nu scria versuri incomplete, ci ţinea mult la numărul exact de silabe necesar)

Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa. (AP a spus mereu că se consideră un poet mare, că vrea să fie cel mai mare, că dispreţuieşte falsa modestie ipocrită. AP diviniza femeia, nu avea cum s-o asemene cu o uşă).

Usa catre fericire, usa catre mangaiere (« uşa către fericire » este o banalitate pe care AP nu ar fi scris-o nici în adolescenţă)

Usa ce spre taine duce galopand... luna de miere. (accent greşit la « lunA », puncte de suspensie ieftin folosite)

Usa catre inrobire, usa jugului etern

Usa care iti deschide perspectiva spre infern...

Deh, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata (« Deh » este uncuvânt pe care AP nu l-ar fi folosit nici dacă s-ar fi terminat dicţionarul, la fel - termenul « delicat », care nu-i plăcea nici în mâncare)

Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata. (erori grave: Fiindcă, aici, ca să intre în vers, ar trebui citit «Fincă», iar AP avea mereu grijă să respecte numărul corect de silabe: Fi-ind-că, nu Fin-că. E o altă silabă în plus, la finalul versului)

Si treaba se face bine si devine fericita (accent greşit pe «treabA», formulă nepoetică «treaba fericită»)

Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita.

Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta

Dupa nunta si traditie are cheia ei, si.... basta! (alt clişeu de retorică ieftină, de negăsit în poezia adevărată a lui AP: «şi basta!» Silabă în plus în vers, puncte de suspensie)

Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei (AP nu ar fi construit o înşiruire fără logică, în care uşa de tei să intre în enumerare cu uşa simplă sau uşa dublă. AP păstra criteriile şi când glumea)

Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei. (exprimare simplistă, nespecifică la AP. AP nu ar fi spus nici în glumă că la o "uşă" merg mai multe "chei". Avea o gelozie şi o naivitate atât de asumate în dragoste, încât se considera singura «cheie», pentru toate «uşile» lumii, nu stând la coadă lângă alte «chei», pentru aceeaşi«uşă»)

Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal, (AP nu ar fi ales varianta «Fă», nici ca apelativ feminin, darmite la verbul a face)

Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal. (AP nu ar fi îndemnat nici în glumă pe nimeni să-şi rezolve problemele de cuplu sau de dragoste prin plată)

Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii

Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!

Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta

Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta sau sparta ... (accente greşite la «n-aibĂ», «DoamnE», «dEfectĂ». AP îşi respecta până şi femeile care-l dezamăgiseră, avea cultul virginităţii, nu ar fi folosit cuvântul frivol, trivial «spartă»)

Ca broasca atat e buna, pana n-a scapat la chei, (accent greşit la« broascA »)

Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei.

E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa

Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa...

Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana (sonoritate cacofonică la «ca găina»)

Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna. (alt clişeu, cu găina bătrână şi supa bună, pe care AP l-ar fi dispreţuit şi în somn)

Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:

"Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui"? (vers slab de tot, AP nu folosea diminutive)

Usa este ca un loto, zice pustiului un tata

Nu e nici o diferenta -- dai un ban, mai tragi odata (AP nu concepea dragostea pe bani, mai ales că aici e sfatul unui tată către fiu. Varianta vulgară «mai tragi» e nespecifică la AP)

Insa, dragultatii, afla, nu tine cat vesnicia, (accent greşit la «ţinE»)

Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria. (termen nepăunescian 100% în context: "jucăria". Mai degrabă ar fi folosit termenul popular arhicunoscut, decât acest cuvânt-şablon, fără expresivitate)

Am vazut o usa care a trait in viata toata

Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata. (AP nu ar fi luat la mişto virginitatea până la moarte, dimpotrivă. Şi, mai ales, nu ar fi folosit sintagma pleonastică «Sfântă cuvioasă»)

A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai: (formulă strâmbă: ca de crai)

"Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?

Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata (eventual, AP ar fi scris corect «Marş ÎN iad», nu LA iad)

Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata."

Ce te temi mereu de usa ? o sa-mi spuneti cu temei,

Habar n-am. Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.

Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea

Nu e focul si nici roata, principalul este cheia..

Si exista chei... o groaza, cati barbati, atatea chei, (termenul «o groază» nu e păunescian, la fel cum AP, un tradiţionalist al dragostei, nu ar fi cutezat vreodată să scrie despre «dotarea» altor bărbaţi. Măcar ca să nu-i facă să se simtă în inferioritate. Poate de aceea indivizi ca Banciu au spus cu voce tare la TV, pe 5 noiembrie 2010, că se bucură că a murit Adrian Păunescu. Frustrările şi complexele nasc monştri)

Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei..

Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret

Altele mici,delicate, ce deschid si un fiset. (acelaşi comentariu ca în strofa anterioară merge şi aici)

Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -

E sa se loveasca cheia si sa fie....... jucausa. (AP nu ar fi folosit cacofonia «ca cheia» şi clişeul ieftin-trivial «jucăuşă»)

Sa nu se indoaie-n broasca si sa tina la-nvartit. (vulgaritate ieftină, nespecifică lui AP)

Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,

De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere, (accent greşit la «piviniţE»)

Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani, (accent greşit la «cheiA franceză», formulă cretinoidă «cheia la casa de bani», în loc de «Cheia DE la casa de bani»)

Cheia de la Turnul Londrei sau facuta de tigani. (hodoronc-tronc, o strofă din 5 versuri?!)

Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele (AP nu foloseşte formulele epigramistice «dară» şi «amice»)

Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele? (AP nu foloseşte punctele de suspensie, ci caută expresivitatea în idee, în cuvânt, nu în punctuaţie. Nu sună păunescian aceste versuri prăpădite, pe care şi un epigramist mediocru le-ar fi aruncat la coş)

Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina (accent greşit la «prindE»)

Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina! (Doamne fereşte! AP să folosească un nume de produs, o formulă de banc prost, ca să marcheze o idee? Măcar din cauza acestui vers, cunoscătorii ar fi trebuit să ştie că e o făcătură)

Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata, (AP nu ar fi folosit două sinonime: «glaspapirul, smirghel», mai ales că unul este articulat, altul nu)

Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata! (accent greşit la «estE»)

'Geaba-ncerci, 'geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire. (AP nu folosea termeni de tip fabulă «Geaba», doar ca să-i intre în vers. Accent greşit la a doua utilizare a lui «geabA»)

Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui, («văita» corect nu are 2, ci 3 silabe)

Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!

Sunt atitea chei pe lume, cheia "sol" si cheia "fa",

Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta. (accent greşit la «astA»)

Si... zicind cum zic batranii.... la o tinerete noua, (AP nu folosea puncte de suspensie pentru a da expresivitate, dimpotrivă, le elimina pe cele în exces şi în textele altora, când îi publica în revistele sale)

Zici... privindu-ti amintirea... "AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA!" (AP nu ar fi spus niciodată că-şi doreşte să fi avut două "chei" sau altă "cheie". Sincer vorbind, nu ar fi spus asta nici dacă ar fi rămas fără "cheie". Mai ales în anii '80, când era în plină efervescenţă, dar nici în ultimele clipe, când tot nu avea nevoie.)