De Theodor Răpan
„Pity the world, or
else this glutton be,
To eat the world’s
due, by the grave and thee.”
Nevolnica ispită are
chipul
Pe care zeii îl
ascund întruna,
Stricatu-s-a de azi
dagherotipul,
În haită vârcolacii
muşcă luna!
Frumoasele făpturi
smintire poartă
Şi mute gheare scoate
trandafirul,
De-acum tu robul
dragostei îl iartă,
Lumină-i calea, ia-i
mai iute birul!
Pe fruntea zării,
vezi, cununi străluce,
Cocoşul tace,
înfierată-i gura
Acestei vieţi.
Cărările-s năuce?
În loc să mă-ntremez,
sporeşte-arsura...
Îndură-te! În sarică,
vai, grele
Păcate-ascund! Dar
cum să scap de ele?
X
„Make thee another
self, for love of me,
That beauty still may
live in thine or thee.”
Iubindu-te, o spun,
nu mi-e ruşine!
Eu pot să-ndur! Aş
bea amarul dulce
Şi cred doar în
iubirea ce mă ţine
Mai viu ca viii
moartea să nu-mi culce!
Stăpân pe-a ta moşie
astăzi nime
Nu are cum să-mi
calce-n gând ogorul,
Decât atunci când
doar a ta cruzime
Va rupe firul
depănând mosorul…
O, schimbă-ţi vrerea,
ca să pot străbate
Pustiul nemilos ce
mă-nfioară,
Te scoală, Rosinanta,
veşnic frate
Mi-e Sancho însuşi!
Nu e prima oară
De dragul tău, în
stare sunt, priveşte,
Să-l mint pe Dumnezeu
dumnezeieşte!
CLIV
„Came there for cure
and this by that I prove,
Love's fire heats
water, water cools not love.”
Cârpaci actor, mi-am
încheiat tirada!
Atât de multe vrut-am
să-ţi spun, Doamne,
Încât din crud hăitaş
ajuns-am prada
Tâlharilor, ce vor să
mă condamne…
Aici e ziuă, dincolo
e noapte,
Cerneala plânge lacrima
sfiirii,
Înmoi peniţa.
Ultimele şoapte
Ofrande sunt
pe-altarul nălucirii!
Daimónul tace. Nu
merg mai departe!
Amor, vicleanul, stă
la pândă-n scenă,
Armura-mbrac!
Desigur, altă carte
Vom scrie-n doi!
Reintru în arenă!
Cortina trag! E
iarăşi primăvară!
Amoris laus! Plugul
minţii ară!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu