luni, 9 noiembrie 2015

Doliu național

Comandor av.(r.) Victor Rotaru
03.11.2015 Beceni



A fost ceva de groază, ceva de nedescris
În seara-n ,,sărbătoare” de-afară-mprumutată
Mă-ntreb aşa-ntr-o doară suntem popor proscris
Sau naţie umană de Dumnezeu uitată?!

Au ars într-o speluncă fiinţe omeneşti;
Indiferent de vârstă s-au dus spre cer cu stele.
Eu pun o întrebare ,,fiinţelor” domneşti:
,,Voi cei ce staţi în jilţuri n-aveţi cumva sechele”?!

În parlament şi-aiurea daţi legi fără de lege
Vă rotunjiţi avutul, călcând peste cadavre.
Tu, muritor de obşte, poţi oare a-nţelege
Că ţara e condusă de mincinoşi zişi ,,javre”?

Ce vină au cei tineri că vor s-asculte Rock?
Indiferent de vârstă, doreşti muzică-aleasă.
Singura ,,vină”-i poate c-au fost în acel loc
Unde-a pornit dezastrul din indolenţă crasă!

Mă rog supus la Domnul ca să-i primească-n cer
Pe-aceşti copii ai ,,turmei” ce-au vrut să se distreze.
Că moartea lor, din vreme, rămâne un mister
Tu, Doamne ai puterea, dreptatea să vegheze!




Întoarce-te române

Întoarce-te prea bunule romîne;
Întoarce-te în propria ta ţară,
Căci ţărilor, ce se numesc străine
De tine nicicum gîndul nu le-apasă.

Revino-n a ta vatră-n a ta fire
Cu mintea-ţi românească, înţeleaptă!
Nu la dolari şi la prea multe lire,
Ci la cei dragi care în prag te-aşteaptă.

Mămica şi tăticul au de toate,
Dar lacrima lor curge şi se stoarce.
Al lor copil este plecat departe
Şi nu se ştie de s-o mai întoarce,

Anii se duc şi bătrâneţea vine!
Mama şi tata nu mai au putere.
Singurul sprijin vine de la tine,
De te întorci acasă cu-a ta vrere.

Încet, dar sigur, viaţa lor e-n frântă...
Tu să le fii ,,toiag” la neputinţă;
Căci vine timpul când lumânarea sfântă
Va fi toiag în drum spre nefiinţă.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu