Crucea

De Ionel Iacob – Bencei

Crucea e simbolul morţii,

Ce-o cunoaşte tot poporul;

Ea a fost "răsplata" dată

Lui Iisus Mântuitorul.

De nedreapta judecată,

Nimeni nu mai ţine cont;

Judecăm ca în Scriptură,

Pe Iisus, Pillat din Pont.

Că şi astăzi, ca-n vechime,

Răul tot nu stă degeaba;

El pătrunde în mulţime

Slobozindu-l pe Baraba.

Când se-negurează cerul

Şi când tună şi străluce,

De uimire şi de spaimă,

Îţi faci cruce după cruce,

Dar când totul merge bine,

Ca în viaţa unui duce,

Câteodată, din prostie,

Înjurăm şi Sfâna Cruce.

Când ţi s-a născut copilul,

Care Dumnezeu l-aduce,

Înspre candela cea sfântă,

Tu te rogi şi-ţi faci o cruce.

Se căsătoresc copiii,

Pe nepoţi îi vor aduce

Ca să-ţi moştenească neamul...

Şi-ţi mai faci, din nou, o cruce.

Vin necazuri cu duiumul,

Eşti adesea la răscruce,

Vrând să piară cât mai iute,

Iarăşi te proşterni la cruce.

Mor bunicii, mor părinţii,

Către RAI sau IAD s-or duce;

"Doamne, iartă-le păcatul"!

Zici când li se pune cruce.

Tirania n-are margini;

Ce vor unii să apuce?

Plângi, te rogi şi baţi mătănii

Pentru oameni fără cruce.

Şi de se mai schimbă lumea

Cu demagogii caduce,

Mulţi conducători de obşte

Dovedesc că nu au cruce.

În războaie şi celule,

Ne-au murit părinţii, fraţii,

Neavând la cap o cruce;

După cum voiră alţii.

Miile de ani trecură,

Viaţa doar necaz ne-aduce.

Se omoară şi se fură

De păgânii ce n-au cruce.

Suntem răi, avizi, făţarnici,

Drumul încotro ne duce

Stăpâniţi de-atâta ură

Şi lipsiţi mereu de cruce.

Înălţat-am crucea asta,

Întrucât e plin paharul

Pentru că de ani de zile

Nu s-a mai sfinţit hotarul.

Crucea asta am făcut-o

Exclusiv întru dorinţa

De-a învinge răutatea

Nu cu vorbe, cu credinţa.

Cei ce trec pe-aici ca lotri,

Truda altora s-o-apuce,

Deie Dumnezeu să aibă

Parte de această cruce.

Peste vreme, vreo copilă,

De-atotştiutoare ce-i,

Spune-va că asta-i crucea

Lui Ionel Iacob-Bencei.

Eu voi fi atuncea humă,

Ca şi toţi ce se vor duce,

Lângă Nicolae Iacob

Şi-oi avea la cap o cruce...

Să jurăm, deci,lângă cruce

Că vom fi mai buni, mai harnici,

Pe ogorul omeniei,

Ca să fim în ceruri trainici.

Doamne-ajută ţara asta

Ce-i acuma la răscruce,

Că-de când se ştiu-românii

Au purtat mereu o cruce!

Fă să fim toţi împreună

Şi nu singuri, ca şi cucii.

Mulţumescu-ţi Ţie, Doamne.

Să ne facem semnul crucii!

(Rostită de Sfintele Rusalii, 1992,

cu ocazia sfinţirii "crucii de hotar",

ridicată de I.I.BENCEI

în satul natal, la locul numit „La grăgini”)