jurnal desecretizat

Eccerera, ecxerera, că n-am la mine cetera (fragm.jurnal desecretizat) 

06.03.2016,Ciubăncuța,Cj.

Sunt cicălit veșnic de nevastă-mea Vica,că ea ține una și bună obsesiv, obositor(îmi vine să-mi fac cruce,că Doamne ferește!se poate crede orice),ea Vica ținând morțiș că scrisul nu e o anume muncă(și ce-i zic eu:e muncă intelectuală?nu văd a mă crede,că nu mă spăl cu șapte, cu nouă,ape,deși apa dacă trece peste tri pietre e curată,că:"cruce peste apă Dumnezo m-adapă"?),că scrisul nu-i o muncă,nu-i lucru prestat pe luncă de trestia gânditoare ca să răsară și crească holda pace cu liturghie de boabe-n spice,de pâine,dar Alex. Ștefănescu să revenim la oile noastre ("revenos a nos moutons", replică din La france de maître Pathelin scrisă prin anii 1450-1465),dar tu,Alex., nu știu de ce mi se pare că eccetera,eccetera,cugetare adâncă,mi se pare că spui serios râzând adevărul ("ridendo dicere verum", Horațiu în Satire 1,1,v.24-25, în original exprimându-se după Dicționar de cuvinte, expresii,citate celebre, Ed.Vestela,Buc.,2005,p.297:

"ridentem dicere verum quid vetat?"- Ce mă împedică să spun adevărul râzând?). Nimic nu te-a oprit sau nimic nu te oprește să faci bine scriind despre scriitori contemporani,scriind istoria lor,istoria care ei prin scris au scris-o trăind printre spini și colți de piatră, printre oameni, ca oameni, prin opera acestui neam de fapt,prin ceea ce-s ei iubire, emoție, ecuație și soluție pentru ceilalți,fiind un timp al rezolvării și oameni potrviți la locul potrvit sfințiți :"plug de aur", măsură a lucrurilor eccetera,eccetera...dar cine te oprește Alex. Ștefănescu să spui adevărul râzând? deși tare"fain"știi că ratații nu te pot nicicum înghiții,că la ei tu le ești ca îmbucătura de măr întinsă de Eva stându-i lui Adam în gât, deși experența ta și excelența te-a făcut cu bună-cuvință să ajungi la judecăți de valoare,că judecând pe alții,știi,scrie în Biblie,vei fi și tu la rândul tău judecat,deși până acuma cei șapte ani,iarbă verde,de acasă e"laudator temporis acti",că unde cinste și dragoste e, Dumnezeu e cu pâine și pace-acoperământ și adăpost lui mâine,că se știe ca un Dumnezeu:"numic nu-i mai frumos pe lume ca adevărul"("rien n'est beau que le vrai"),că nimic și nimeni nu-i mai bun ca Hristos(și iar zic ce-ar apăsa mai greu ca un secret("rien ne pese tant qu'un secret",La Fontaine, Femeile și secretul).E pe undeva vorba de Jurnal Secret,scris cuminte de tine Alex. Ștefănescu,jurnal în care ai consemnat ca despre un eveniment și despre Pavel Rătundeanu-Ferghete?N-am găsit prin scrisul tău nici un loc pe unde să nu exprimi întreg gândul tău,care-i expresia și imaginea societății în care efectiv și eficient trăiești ancenstral și artistic plin de viață și cu Duh de adevăr în sfințenia bucuriei verde ca mărul spunând adevărul cu lucire de luceafăr îmulțită-n har fără vre-o"rezervă mintală",după cum ar spune ironic Moliere în Tartuffe, cum de fapt nici tu mare clasic în viață n-ai vreo reținere și socoți scoțând în evidență, la vedere,o întreagă ierarhie de valori,tu însuți se înțelege avându-ți propria ta valoare neadeverindu-se,că taca ar cumpăra vaca,chiar dacă fata e grăbită la măritat: tacala,tacala, până măritala,c-apoi îi umblă gura ca sucala,dar ce zic?tu ești tare și mare, scriitor bun,de încredere,pentru'că cinstea ți pană,floare mândră în clopul care-l porți fără modru,ca Decebal ori ca haiducul în codru cu filozofarea sa pentru'că n-ai gânduri ascunse fiind scăldat în soarele omeniei și a unui sfânt drept de a fi prin lumina marelui Eminescu mare om ca cel care a trăit cel mai iubit, conștiință a zilei care cu bine se cunoaște de dimineață înhămată în spor cu folos și rost de popor cioplită din bardă și topor... eccetera, eccetera,că n-am la mine cetera.Dar ce-ți tot spun despre ceea ce-i iubirea ta,adevărul despre scriitori?Adevărul e un lucru serios,e un lucru bine făcut pas cu pas,cum ar veni după Seneca în Epistole care grăiesc către Lucilius: "res servera est verum gaudium" ("filozofia,izvor de veritabile bucurii",că "adevărata bucurie e un lucru serios",la urma-urmelor doar cumpătat poți fi tu însuți,poți fi cel care nu abuzează de încrederea celorlalți,ca să nu devină în nici un fel râsu-plânsu, existând un scop omenesc deasupra dorințelor noastre, ca să nu se înceapă viața în momentul când trebuie s-o stopăm,hazardul spânzu- rându-ne cu ciucurii brâului, cu brăcinarul,de toarta inelului, că cip,cirip,cira: cucul și cu pupăza...și zarurile bine aruncate cu sfinte paști și sfânt crăciun iară și iară,iz de primăvară cu-ntreg neam,cu-ntreagă țară"res non verba",că"res iudicata pro veritate habetur"(-lucrul judecat e socotit adevăr-) și tu ai rumegat mai întâi,ca lumina zilei de căpătâi,că tu Alex. Ștefănescu nu-n exces,ci plin de succes ai pus mâna pe rană,rănit de dragoste, învățând și știind să te bucuri de ceea ce sunt cei despre care ai scris cu râvnă,cu claritate și dreptate,fiind demni de a rămânea în istoria Patriei Limba Română așa cum și tu.

Pavel Rătundeânu-Ferghete