luni, 4 aprilie 2016

Manifest - Irina Lucia Mihalca








Manifestul luminii
 
 În pustiul deşertului tău
 ai adunat atâtea lacrimi, dar ştii că 
 există o lume în care frumuseţea inimii 
 se poate uita în oglinda lumii fără să se teamă.
 Când se descoperă încep să se contopească
 în infinitul multicolor al trăirii.
 O altă viaţă, cea adevărată!
 
 Ţi-au explodat toate simţurile, 
 nu mai ştii cine eşti,
 ai impresia că te-ai întors în timp,
 fiecare clipă adânc te răscoleşte
 din cele mai îndepărtate
 şi-nstrăinate trăiri multiplicate 
 ce parcă acum au reînviat! 
 
 Mi-ai schimbat traiectoria vieţii,
 frumoasa mea poveste!
 Sunt ca un fulg ce pluteşte atât de uşor,
 nimic întinat nu mai simt în mine,
 îmi redesenezi întreaga panoramă,
 punct cu punct mă-arunci spre nemurire 
 şi-mi dai curaj să-ating veşnicia!

 Simt că totul este un început,
 parcă naşterea mea acum se-arată,
 un monstru sacru ai trezit în mine,
 se desface pământul sub picioarele mele, 
 mă-nghite cu fiecare respiraţie, 
 în mine se-arată o altă fiinţă,
 trăiesc şi zbor spre lume 
 cu aripi ce se-ascund în tine.

 Mi-ai luat tot ce am crezut că am
 şi după a ta simţire m-ai refăcut! 
 Vino să-mi scrii pe buze,
 cu trupul tău, povestea iubirii,
 străbate prin clipă universul,
 femeie zidită în mine!
 Doamne, de ce ne dai daruri
 ce ne sunt povară? 

 Am început să-mi desfac ramurile-n tine, 
 am eliberat puterea dinlăuntru,
 în mine s-a născut viaţa! - îmi spui 
 în tumultul clipei nestăpânite.
 Nu te zbate, respiră adânc
 şi lasă-te purtat de valul tandreţii!  
 Undeva departe,
 bătaia unor aripi taie aerul din noi.
 Dincolo de zidurile înalte
 şi verdele porţilor
 se naşte un transfer îmbătător, 
 delicat şi limpede, ce-adie peste noi, 
 dincolo de norii gândurilor,
 silabele iubirii ne picură în suflet,
 se naşte acel om 
 din îngemănarea inimilor în trup. 
 
 Totul se-aşează de la sine, 
 totul vine ca o briza suavă
 ce-ndepărtează trecutul, 
 amalgam de emoţii
 te leagă fără să simţi legăturile, 
 acolo unde 
 pământul e suspendat pe nimic.
 
 Câtă simplitate, şi totuşi, 
 câtă încărcătură în acest "a înţelege"!


Irina Lucia Mihalca










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu