RĂDĂCINI DE LUMINĂ

Lui Radu Beligan.

Poem, de Liviu Florian Jianu

RĂDĂCINI DE LUMINĂ

Sufleurului de Lumini, Radu Beligan

Aș fi vrut

Să intru

La Național –

Prin față –

Nu !

Nu prin luxul acesta

În care

Adormi –

Adormi în fotolii

Și întrevezi

Piesa-n somn –

Aș fi vrut

Să fie o liniște mare –

Niciun fel de covoare –

Doar

Mănunchiuri

De flori

Să se strângă –

Ori

Prea tinere

Ori

Bătutele flori

Peste scânduri –

Toată flora

Cea vestită

Despre care

Cine știe

Unde

Și pentru ce bucurie

Nu a jucat

sărbătoare?

Tot – vie?

Aș fi vrut

Și gândurile

Să le lași

Pe mâinile

Garderobierelor –

Dantelărese –

Croitoare –

Să repeți

Numai

Așteptările

Intrând

În gânguritul de miere

 Zumzăind

În sălaș –

Cu privirile,

Cu urechile –

Și cu pieile,

Chiar –

Mângâind

Catifelele –

altele

decât cel roase

sub pași –

aș vrea

deodată

să bată

și gongul –

pentru cine bat, gongurile ? –

și o noapte

ca umbra eclipselor toate

să-și facă

pe viețile noastre

tot rondul –

și un spot

să coboare

cu cărare pe mijloc

tocmai din spate,

din înalt

de cortină –

aș vrea

din podeaua de lemn

în surdină

să  crească

o altă lumină,

o altă fundație, de rădăcină –

să zâmbească

ironic,

dar tonic:

–          și totuși,

–          lumină…

– revino …

21 iulie 2016

Mesterului, nu-i plac despartirile - ramaneti cu noi. (BT)