Valentina
Teclici : S.O.S.
Mediul
înconjurător e viu, are suflet.
E creaţia
miraculoasă a Domnului
alterată de
voinţa şi ambiţia omului.
Fiecare gând
şi acţiune
influentează
structura Terrei.
Fiecare
sentiment usucă sau înfloreşte florile.
Apele au
miros de mir sau petrol,
de ierburi
de mare
ori
reziduuri nucleare.
Depinde de
tine, omule, ce alegi să respiri.
Betonul
înalţă clădiri arogante
privind de
sus creasta copacilor.
Oxigenul
devine o pasăre sumbră
cu zborul
frânt
de fumul
poluării.
Fruntea
pământului, umilă temelie
pentru
gigantice proiecte.
Pretutindeni
obiecte din plastic.
Cui îi pasă
că ţin o veşnicie?
Totul e
concurenţă, construind acum
un mediu
fals, artificial
în
contradicţie cu legile naturii.
Ce-i sus
reflectă ce-i jos.
Viitorul
oglindeşte ce-a fost.
Soarele, cu
priviri dogoritoare,
ne arde prin
găuri de ozon.
Bolile
omului reflectă cancerul naturii,
şi tot ce-i
diferit de structura
şi tiparul
originar al forţei divine.
Mediul e
înţelepciune, armonie
şi-i
flexibil ca o nuia.
Se lasă
transformat ca lutul,
albia apelor
doar până la
un punct
cât încă îşi
poate simţi identitatea.
Când, în
jocul omului de-a Dumnezeu
dezastrul e
nemărginit,
mediul, în
imensa sa înţelepciune
trimite
semnale S.O.S. topind gheţarii,
schimbând
temperatura anotimpurilor,
inundând,
cutremurând,
măturând cu
forţa uraganelor şi-a apei
copiii de
oţel şi de beton ai civilizaţiei moderne.
Omule, ajung
aceste semnale la tine?
Care-i
lecţia mesajului închis în sticlă?
Valentina Teclici
Sursa:
https://gradinaculecturi.wordpress.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu