marți, 16 august 2016

Taina care ne eliberează







Niciodată să nu te saturi a chema pe Hristos!

Iisus să fie îndeletnicirea şi gândirea cea mai aleasă a minţii tale! Iisus să fie răsuflarea ta şi niciodată să nu te saturi a chema pe Hristos! Din această pomenire continuă şi preadulce a lui Iisus se vor răsădi şi vor creşte copaci mari ca cele mai mari virtuţi: credinţa, nădejdea şi dragostea.
Aşadar, rosteşte şi tu numele lui Iisus cu dragoste şi cu lacrimi, deoarece, după Sfântul Isaac Sirul: Pomenirea celor dragi pricinuieşte lacrimi. Precum o casă, care are înăuntrul său pe stăpânul, este curată, aşa şi sufletul care are pe Stăpânul Hristos locuind înăuntrul lui este de cinci ori mai curat, deoarece Stăpânul Hristos cu toate vistieriile Duhului S-a sălăşluit în el.
(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, Pentru cei cu sufletul nevoiaş ca mine, Editura Doxologia, Iaşi, 2010, pp. 429-430)

 
Care este fapta bună cea mai iubită de Dumnezeu?
 

Zis-a un bătrân oarecare: „Fiilor şi fraţilor, să înţelegeţi şi să ştiţi toţi aceasta: că nici una dintre faptele cele bune nu este aşa de iubită şi de plăcută lui Dumnezeu, ca atunci când mulţumeşte omul întru scârbe.
Şi nu se bucură Dumnezeu de alta mai tare, decât atunci când cineva rabdă bucuros orice fel de scârbe i s-ar întâmpla lui (cum este de pildă boala, clevetirea pe nedrept sau prigonirea şi alte necazuri).
De asemenea, şi de la cel care este bolnav cu trupul său, nu cere Dumnezeu post şi înfrânare de mâncare şi băutură sau altă osteneală şi nevoinţă a trupului. De la el cere Dumnezeu numai multă milă şi rugăciune duhovnicească şi să-i fie mintea lui pururea la Dumnezeu, iar postul şi osteneala trupească le face omul pentru domolirea zburdăniciunilor fireşti, adică pentru înfrânarea necuratelor pofte şi a patimilor trupeşti.
Boala trupului este mai presus decât postul, iar răbdarea cu mulţumire a bolnavului este mai presus decât toată nevoinţa şi osteneala trupului.
Pentru aceea, de la bolnav nu se cere şi nici nu se cearcă postul şi înfrânarea şi alte osteneli, ci datoria lui este să mulţumească pururea cu osârdie şi cu toată inima sa lui Dumnezeu, rugându-se să i se dea răbdare”.



De ce te-ai speriat de mine și ce rău ți-am făcut?

Venind un grup de pelerini în 1981 din Grecia să se închine la locurile Sfinte și ajungând la Hozeva, o credincioasă pe numele Elena, apropiindu-se de racla Sfântului Ioan Iacob a zis: „Mai bine nu veneam să văd acest mort despre care unii spun că este Sfânt”.
După ce a ajuns noaptea târziu la Ierusalim, nu a mai putut să doarmă, iar în ziuă, ațipind puțin, l-a visat pe Sfântul Ioan Iacob, tânăr cu chip luminat și frumos, care i-a zis: Elena! De ce te-ai speriat de mine și ce rău ți-am făcut?
A doua zi, Elena a dorit să vină la Hozeva să se roage Sfântului Ioan Iacob s-o ierte, dar nu se putea fiindcă trebuia să plece împreună cu grupul de închinători în Grecia. De atunci, o durere de cap și o frică nu a mai lăsat-o până când a reușit să vină din nou să se închine la racla Sfântului Ioan Iacob.
Acum s-a vindecat și i-a cerut Părintelui Ioanichie să-i dea o icoană cu Sfântul Ioan Iacob. Părintele neavând nici o icoană i-a dat o fotografie pe care ea a primit-o cu multă bucurie și, de câte ori mai venea la Ierusalim, spunea că mult o ajută pe ea Sfântul Ioan Iacob când îl pomenește în rugăciuni. Așa a făcut ea cunoscut la multă lume din Grecia despre puterea Sfântului Ioan Iacob Românul de la Hozeva. 
(Extras din Sfântul Ioan Iacob de la Neamț-Hozevitul - Opere complete, Editura Doxologia, 2013)


 ~o~



Spovedania – Taina care ne eliberează


Pocăința-i Taină mare
Dată pentru fiecare,
Pentru tânăr și bătrân
Pentru slugă și stăpân,
Pentru cel de la amvon
Pentru cel ce stă pe tron.
Pentru turmă și păstori,
Pentru cei din închisori,
Pentru cel ce zace-n pat,
Pentru tot cel botezat.
Și precum ne-nvață Crezul
Spovedania-i botezul
Care spală, care curmă
Tot păcatul, fără urmă. (...)
Și câți sfinți și cuvioși
N-au ieșit din păcătoși?
Care-au plâns și-au suspinat
Pentru orișice păcat.
Tot mereu, părinții noștri
Și părinții dragi ai voștri,
Post de post se spovedeau
Și mereu se-mpărtășeau.
Ei nu amânau cu anii
Taina Sfintei Spovedanii,
Ci făceau cu pregătire
Sfânta lor mărturisire.
Și n-aveau atunci, ca noi,
Viață bună, ci nevoi,
N-aveau cărți de rugăciune,
Nici biserici mari și bune.
N-aveau preoți mulți în sate,
Dar vezi, nici așa păcate.
Nu cântau ca noi, frumos,
Ci trăiau după Hristos.
Nu spuneau din gură multe,  
Ci doreau mai mult s-asculte,
Orice vorbă, orice sfat,
Le primeau cu-adevărat.


(Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Taina Sfintei Spovedanii)

*
* * *
*
*








Cu prilejul Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, rog pe Bunul Dumnezeu să reverse asupra Dumneavoastră și celor dragi ai Dumneavoastră sănătate, bucurii, împliniri în toate cele bune, puterea de a nu vă pierde speranța și credința, pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire în Duh și în Adevăr!
La mulți și fericiți ani!
                Pr. Al. Stănciulescu-Bârda 


Sursa:
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu