Minunile de la Bisericani

Maica Domnului nu-și lasă niciodată călugării la greu”

Din minunile de la Bisericani

 Următoarea întâmplare mi-a fost povestită de Părintele Spiridon de la Horaița, viețuitor o vreme în obștea Mănăstirii Bisericani:

Când a fost trimis egumen la Bisericani, Părintele Serafim era singur, n-avea nici un ajutor, nici măcar unde locui. Luase cursa spre Bisericani și când a văzut care e situația, atât era de deznădăjduit, încât a spus că se va urca în primul autobuz care se întorcea. În tot acest timp se ruga Maicii Domnului, să-l lumineze la ceea ce avea de făcut.

A mai zăbovit și nu a luat primul autobuz. Și-a spus în sine că-l va aștepta pe cel de-al doilea. Nu trece mult timp și pe drum, „la Iconiță”, se apropie încet-încet de biserică o bătrânică gârbovită de ani, cu două traiste mari în spate, pline cu bucate și cele trebuincioase vieții de zi cu zi.

„V-am adus ceva, așa cum mi-a fost dată porunca”

Tot ce avusese mai bun pe-acasă a pus în ele și a adus. Se oprește în dreptul bisericii și se-nchină până la pământ, trăgându-și sufletul. Nu departe de ea era noul egumen, adâncit în gândurile sale. Poate că nici n-o observase cum s-a apropiat de dânsul și l-a întrebat: „Preacuvioase, sărut dreapta și bine v-am găsit! V-am adus ceva, așa cum mi-a fost dată porunca”. Părintele tresare și o privește mirat. Dar bătrânica îl lămurește pe dată:

„Preacuvioase, eu m-am născut și mi-am dus viața într-un sat din Bacău și de acolo viu la Sfinția ta. Eram cam de 20 de ani când am descoperit că am o boală grea și că n-am s-o mai duc mult. Tare necăjiți mai erau toți ai mei... Mama se topea pe picioare... 

Atunci m-am rugat cu multă stăruință Măicuței Domnului și într-o noapte mi s-o arătat în vis și mi-o spus: «Ileană, să te scoli și să te duci numaidecât la Mănăstirea Bisericani și acolo te-oi face sănătoasă. Dar să nu uiți cât vei trăi: în fiecare an să mergi și să duci de mâncare și cele trebuitoare călugărilor care slujesc acolo».

Închinându-se cu evlavie, s-a încredințat cu totul Maicii Domnului

N-am mai stat la șovăială și a doua zi am venit aici, cu ultimele puteri, căci eram tare slăbită. Am căzut în genunchi în fața stejarului și am văzut-o pe Maica Domnului din iconiță că era la fel cu Cea care mi se arătase mie.

De bucurie, lacrimile mi se slobozeau din ochi, udând rădăcina stejarului și cerând milostivire de la Stăpâna Cerului și a pământului. De la o vreme, durerile începuseră a mă lăsa și simțeam cum o mână caldă îmi ștergea sudoarea de pe frunte. Și minunea a fost că m-am ridicat de acolo un om sănătos.

Și în fiecare an viu aici să mulțumesc Maicii Domnului și să împlinesc porunca dată de dânsa, pentru că ea nu-și lasă niciodată călugării la greu. Și iacă-tă, preacuvioase, că am aproape 80 de ani. Poftim, chiverniște Sfinția ta cum socoți și mă blagoslovește pe mine, păcătoasa Ileana.”

Părintele deodată s-a luminat și s-a minunat de purtarea de grijă a Maicii Domnului, considerând această întâmplare motiv temeinic de a rămâne. Închinându-se cu evlavie, s-a încredințat cu totul Maicii Domnului. Nu i-a fost ușor, dar ea mereu i-a fost alături, și prin ea, cu harul lui Dumnezeu, a ajutat mulți oameni, iar pe alții i-a întărit în credință.

Iertarea ca medicament ‒ vindecarea trupului și a sufletului

Arhimandritul Vasilios Bacoianis 

Cei care-i iartă pe vrăjmaşii lor prezintă o îmbunătăţire a sănătăţii psihice şi somatice, în timp ce oamenii care păstrează «vie» amintirea răului care li s-a făcut sunt în primejdie ca de-a lungul timpului să sufere de angoasă puternică, depresie, psihoză, migrene, hipertensiune şi probleme cardiace.

Iertarea este medicamentul necesar pentru sănătatea noastră sufletească. Prin ţinerea de minte a răului, „gândurile şi sentimentele negative coboară în subconştient, provocând în viaţa noastră tot felul de probleme şi pătimiri”. Prin iertare însă, toate acestea dispar.

 Prin urmare, iertarea este un medicament şi pentru trup. „Cei care-i iartă pe vrăjmaşii lor prezintă o îmbunătăţire a sănătăţii psihice şi somatice, în timp ce oamenii care păstrează «vie» amintirea răului care li s-a făcut sunt în primejdie ca de-a lungul timpului să sufere de angoasă puternică, depresie, psihoză, migrene, hipertensiune şi probleme cardiace”, arată un studiu făcut în America în 1999.

Am fost martorul ocular al întâmplării de mai jos: în anul 1999 am fost chemat să spovedesc un bolnav aflat pe patul morţii, care era internat la spitalul Rios, din Patras. Bolnavul acesta n-o „înghiţea” deloc pe sora lui. Nu mai vorbise cu ea de 20 de ani. 

La spovedanie, i-am pomenit de sora lui, şi chipul i s-a schimbat, s-a sălbăticit. Dar în final s-a lăsat convins s-o vadă. S-au îmbrăţişat, iar cel care era pe patul morţii s-a făcut sănătos. Deci s-a ridicat îndată din boală şi de pe patul morții și a plecat în satul lui! 

O echipă de medici americani ne sfătuieşte: „Iertaţi, căci iertarea face bine sănătăţii, previne îmbătrânirea, iar la bătrâneţe nu vă vor slăbi puterile! Rostiţi şi rugăciunea Tatăl nostru, pentru că vorbeşte despre iertare!”.

(Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Nu te mai suport! – Arta împăcării cu tine însuţi şi cu ceilalţi, traducere din limba greacă de Pr. Victor Manolache, Editura de Suflet, Bucureşti, 2011, pp. 104-105)

Sursa: Pr Alexandru Stanciulescu Barda