miercuri, 22 februarie 2017

Cum să-ţi mulţumesc, femeia sfântă şi bună






POEME DE SLĂVIT IUBIREA ȘI DRAGOBETELE !




ÎŢI MULŢUMESC, FEMEIA SFÂNTĂ



Cum să-ţi mulţumesc, femeia sfântă şi bună

Ieşind cu turmele de valuri pe coline

Îmi va fi un dor ca un munte încărcat de tine

Tu vei răsări veşnic peste câmpia din sufletul meu ca o lună



În sufletele văduvelor se lasă seara

O lampă arde stins în fundul lumii

În lumea ailaltă se-aud cântând melancolic lăstunii

Chipul tău arde în mine ca para



Plămânii tăi plutesc prin văzduh înainte

Sandalele tale vin după tine încet pe câmpie

În urma lor sărutându-ţi paşii, gura mea. Stacojie

Proiectată pe fundal. În odăjdii sfinte



ÎN VECI VOI IUBI !



În veci voi iubi

Steaua mea plutind

Peste mări reci

Şi voi cânta

La marginea lumii

Visul meu trist

De poet aici !



EU MERG CÂNTÂND PE LUME ÎN FORMA UNUI MUNTE



Si iarăşi se întoarce nemernic acea stare

Eu merg cântând pe lume în forma unui munte

Care pocneşte-n vânturi e o Cale lactee

A unor vechi popoare demente şi oculte.



Şi e o nebunie întinsă ca o mare

Toata lumina lumii din câte mii de ere

Şi din tot universul adunată în mine

Un bulgăre de viaţă de strigăt şi tăcere.



Şi va veni o vreme pustie şi înaltă

Când atâta lumina se va-ntoarce-napoi

Si voi rămâne singur un crin uitat pe-o coastă

Să oglindească cerul şi timpii de apoi.



MELANCOLICĂ  TU VII, IUBITO



De-atâta iubire râurile au apucat-o pe câmp

Păsările s-au dat peste cap zburând înlăuntrul lor

Către adâncul din ele unde se prăbuşesc şi mor

Eu  sunt căzut la pământ bolnav, aiurând şi tâmp



Pădurile au înflorit trosnind în mijlocul iernii

Bisericile o apucă delirând prin păduri

Pe cer efebii răsar luminiscenţi şi puri

Îngerii vin încolonaţi şi trişti la vecernii



Pe dealuri căprioarele au înlemnit

Ca nişte cumpene subţiri până la cer

Pe fundul satelor e trist şi  ger

Şi temelia lumii demult a ruginit



Tu vii iubito melancolică pe câmpie

Înaltă ca un  turn prin ninsoare

Aud  adâncul lumii cum  mă doare

Şi cum miroase îngrozitor a veşnicie  !





 20 02. 2017                    ȘTEFAN DUMITRESCU








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu