vineri, 4 august 2017

De ziua mea




De ziua mea,,de Ion Pribeagu


Aș fi dorit iubiți prieteni,

De ziua mea - care a fost ieri -

Să mi se împlinească una

Din mult rîvnitele plăceri.

Să fac o masă ca-n poveste,

Să vă invit pe toți la mine

Dar n-am saloane atît de multe

Și scaune am prea puține.



Aveam în teatru o pleiadă

De talentați actori ș-artiste,

Cărora le-am scris cuplete, skeciuri

Și roluri prime în reviste,

Am împărțit cu ei succese

Și flori, ș-aplauze, fericit,

Dar nimeni n-a trimis o floare

Și nici o vampă n-a venit...



Aveam și-o dragă, o blondină,

În brațe e-un mănunchi de vise

Căreia i-am închinat poeme

Ce nici în vise n-au fost scrise,

Speram să vie să-i văd ochii

Și obrăjorii puf de nea,

Să-mi dăruiască înc-un zîmbet

Din prag, dar n-a venit nici ea.



Speram să vie Budișteanu,

Cu-a lui vioară fermecată

Ca să-mi mai cânte o ”ciocîrlie

Cum mi-a cîntat și altă dată,

Sau Angelica Moldovanu

Să mă vrăjească cu ”Bundița”

Cu vocea-i de privighetoare

Și tot ansamblul ”Miorița”.



Guvernul n-a bătut medalii

Sau mărci poștale să-mi consacre,

Cu ”Treanca fleanca” mere acre”,

Și nimenea din toată lumea

Nici din Paris sau Botoșani

Nu mi-au trimis o telegramă

Cu trei cuvinte ”La mulți ani”!



Și nu știu, cum tîrziu în noapte

Cum stau cu gîndul dus spre stele...

Și-mi povesteam de unul singur,

Despre campaniile mele,

Cum am învins în luptă cruntă

Cu mărăcinii și scaieții

Și le-mpleteam cu haz și patos

Că se strîmbau de rîs...pereții.



Deodată, fulger, mi-am dat seama

Că dintre toți ce i-am dorit

De ziua mea să-mi spună o vorbă

De duh -

Nici unul n-a venit.



Și m-am trezind ciocnind c-o sticlă

Cu vin de la Ierușalaim

Urîndu-mi: - ”să trăiești Ionică”!

Ad mea ve esrim! Lehaim!

Și nu fii supărat că astăzi

Nu ai cu cine să petreci

Că o să vie toți la anul

Când ai să împlinești optzeci.



Că mi-au lipsit atîți prieteni

De la al glume-n tămbălău

Vă spun stimate cititoare

Parol, bemet că-mi pare rău.

Pe de altă parte, să mă credeți

Declar cinstit că-mi pare bine

Fiindcă saloane n-am prea multe

Și lire-n pungă prea puține.



(Ion Pribeagu, TREANCA - FLEANCA, pag.89 - 91, 1972, Israel)












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu