Domnul a
raspândit pretutindeni cu mâna larga viata, belsugul si fericirea,
STRAMTORARILE VIETII - Sfantul Ioan
din Kronstadt
Când privesc
creatia lui Dumnezeu, ce vad? Vad peste tot o extraordinara abundenta, o
adevarata bogatie de viata în regnul animal, printre patrupede, reptile,
insecte, pasari pesti. Atunci ne vom întreba: pentru ce viata omului, si mai
ales a omului credincios si evlavios, este suparatoare si strâmtorata? Domnul a
raspândit pretutindeni cu mâna larga viata, belsugul si fericirea, si toate
creaturile – exceptând omul – Îi aduc slava prin abundenta lor, prin viata si
bucuria lor deplina. De ce oare aceasta discordanta între mine si lumea
animala? Nu sunt eu creatura aceluiasi Creator?
Raspunsul
este simplu. Viata noastra este otravita fie de pacat, prin propria noastra
greseala, fie de dusmanul netrupesc, care se lupta mai ales – si înainte de
toate – cu acei care încearca sa traiasca o viata evlavioasa.
Viata
omului, a adevaratului crestin, este în viitor, în veacul ce va sa fie; acolo,
toata bucuria si toata binecuvântarea îi sunt pregatite. Aici pe pamânt el nu
este decât un exilat, ispasind o pedeapsa; aici pe pamânt se întâmpla ca toata
natura sa se revolte împotriva lui din cauza pacatelor sale, ca sa nu vorbim de
vrajmasul care, din timpuri stravechi, „racneste ca un leu, cautând pe cine sa
înghita” (1 Petru 5, 8). Prin urmare, nu sunt tulburat sa vad bucuria si
abundenta dominând pretutindeni în lume, în timp ce singur eu sunt lipsit de
fericire, si ma uit cu durere la fericirea si libertatea creaturilor lui
Dumnezeu. Eu sunt calaul meu însumi din pricina pacatelor mele, care nu ma
parasesc si nu înceteaza sa ma loveasca. Voi avea parte de bucurie deplina si
eu, de asemenea, dar nu aici pe pamânt, ci numai în lumea cealalta.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 66-67.
Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda
Fotografii de pe Google
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu