Ferghete - Căutând după Mere (2)

Căut ând după Mere (2)

Tu eşti, Doamne,

Foarte departe, dragule, de Pavel şi România (Foe verde busuioc şi de parfumul şi logicul lor, fir-ar  să fie! m-am născut, dar n-am noroc în lumina zărilor albastre e ascunsă lumina de depărtări, că norocul mi-a căzut în apă şi mi-l beu boii fără haznă, mi-l beu cu  nesaț, îl beu sac şi petec de întuneric şi cântec -descântec, mi-l beu din baltă după ce a tras cu subiect şi predicat arătură de luminat şi curat arătură pentru a veşniciei semănătură). Eu degeaba mă ostenesc pentru bine, dar într-o zi cu tot dreptul de a fi tot ca o lumânare mă topesc, mă prăpădesc şi până-n prezent am descoperit, că alchimi asta de elexir al vieții- i un firesc. Mi necaz nu de moartea mea care o să survină într-o zi, ci că scopul meu: unirea României cu al Basarabiei, că rămâne o problemă-n aer şi eu ca un fraer Barbă-Cot în plop călare pe un jumate iepure şchiop, cu toate că în plinătate de popor mă lupt cu dragoste şi dor pentru acest nobil şi ideal scop dorit întru răsărit de soare: pace şi pâine, de binecuvântare, pentru omenirea în horă de sărbătoare sub grumaz de ceteră şi vioară-Enescu, ca totul să fie pe bune cu foloase frumoase, cum au mai fu, Iisuse Hristoase: bune şi frumoase-glorioase şi luminoase la români şi omenire prin case.

Dacă n-ar fi emoția generală, n-ar exista Eminescu-Păunescu şi, ca ei alte milione de neaoşi români, care luptă cu dragoste şi dor la curți de dragoste şi dor întru răsărit de soare, de binecuvântare fără asemânare cu toții o suflare şi-n pace şi pâine o mare, profundă cântare de alinare Doamne.

Paginile pe care le-ai scris despre fratele tau sunt paginile unui mare roman. Tu esti ca un peste intr-un iaz. As propune sa parasesti iazul si sa incepi sa zbori peste tara. Sa depeni drama natiunii prin vata animalelor din curtea ta. Sa folosesti metafora, sa personifici. Sa uiti toate numele persoanelor si sa incepi sa privesti starea de fapt ca tatal din ceruri. Coboara-te la nivelul personajelor tale si foloseste tot ce vad si traiesc ele.. Ia aminte la ce iti zic ! Nu te grabi. Asteapta pana cand personajele cartii iti vor vorbi. Ele te asteapta demulta vreme si tu vei fi fericit cu ele. Da cu fiara de pamant, dezveleste-i fata. Ce tara frumoasa, ce istorie! Ca in furia lumii noi suntem doua oite pe care toti le lovesc si le arunca dintr-un colt in altul al realitatii. 

â

O mai zis cineva că, un doctor al pacientului său o zis: - du-te acasă; că moare la tine (probabil că era ungur şi se şmecherea în limba română, nu se pricepea să vorbescă şi exprime corect, expresiv şi ca un general împingând la moarte sigură în prima linie soldații era, dar pacientul înțelegând, că doctorul îl sfătuieşte să mergă acasă şi să bea moare, zamă acră de curechi, varză, şi el, pacintul ascultător se execută şi în ciuda aparențelior de bolnav cu prognostic rezervat şi grav continuă să trăiască şi să-şi mâne mendrele mult şi bine, că pentru el soarele nu asfințea, nici măcar nu se apropia de apus, ca-n piesa de teatru scrisă cu brio de Barbu Ştefănescu Delavrancea unde Ştefan Cel Mare era un drept (şi asta cum drep şi mare, deşi era mic de stat movilăde Purice, casă având şi să se salte pe cal  şi avea vodă scăderi, slăbiciuni pentru femei şi purtând războaie pentru apărarea gliei-patriei şi oricât ar fi socotit de noi sentimental nIci un război nu era sfânt, nu era: făcea om-ucidere, încălca o poruncă dumnezăiască, încălca lege din legile coborâte de pe muntele Tabor de catre Moise la traversarea prin pustie în drum catre Canan, țara făgăduinței, trebuind poporului ales 40 de ani să tranverseze, ca să-şi atingă, în ce fel scopul, ținta? (şi cine nu are o  dorință? cine n-are are un ideal, ceva de realizat, ca om măsură a lucrurilor, omul putând să fie rezonabil şi impecabil, util şi durabil, dacă-n om e înflorire de pom, voință şi bună-cuvință, cu-n biblic şi un etic şi o certă moralitate, artă întru răsărit de soare-principii de Biblii  scrise sau nescrise, legi pământeşti: cu glii, privigători şi ciocârlii de lumină-doină, drept de a fi  "laudă" de zestre?).

Tu eşti, Doamne, un frumos, un generos.

Într-adevăr nu inventăm noi apa caldă, că nu era Mircea un imposibil, ca propunerea ta impecabilule, om cu o mai vastă cultură decât mine un imposibil, dar după tine aş fi un cineva, deşi lucrurile nu stau chiar aşa, dar să credem ce-i de crezut, că Don Quihote era un iluzionist, un visător, un credul şi nu, c-ar vâna cai verzi pe pereți când societatea suferea de mațe pestrițe şi un doctor în butoi scoate un cuțitoi şi taie în comedia umană alui Balzac, taie chirugical buricica să scoată apendicica social-umană ori halaripuripura, c-o murit Dumitru, s-o curteze pe Dulcineea, că mai erau şi alte ațibilduri cu mori de vânt şi alte chilipiruri, că-i un spiritual fără egal Cervantes şi ce ne propune el prin scrierile lui nu-i ceva gratuit, de pomană, alba trecând dealul asemeni babei cu colacii, ci era şi cine nu ştia din cei şapte ani de acasă, că-i un profund scriitorul, un flămând de bine, care pe noi o seamă ne lasă ca cerul de pământ deoparte, el rațional rezolvând culminând conflictul romanului scris cu măiestrie dintr-o răsuflare, fără să-şi întrerupă narațiunea şi sârguința de a rămânea de pomină în literatura universal (ne-am vrea noi pomnițe din Rai, dar ne mai şi roiesc albinele, gândurile, prin toate grădinile cu: înfloresc grădinile şi roiesc albinele şi ceru-i, ca oglinda... (şi pentru un doctor pacientul e un scump, aşa cum am fost şi eu pentru doctorul Vasile Marius Rusu medic neurolog, un om cu înteres pentru bolnavul lui indiferent de starea materială al pacientului (nici de la mine, dar nici de la altul nu pretinde nimic şi-i chiar merse vestea şi poestea, că-i bun, ca specialist, dar că este un doctor fără arginți, adică n-are pretenții de Iudă, de mită, de la pacienții lui pentru serviciile care le prestează, că-i un luminat şi curat-aur strecurat, un adevărat creştin şi nu din cauza vreunei religii, ci pentru'că aşa este firea lui dreaptă şi cinstită, cu bună - creştere păritească, în ciudă că mulți nu sunt astfel, Fain'Făinel, deşi au făcut jurământ (dar pentru mulți jurământul lui Ipocarte nu înseamnă nimic, e una cu nimic, dar nu şi pentru acest artist în medicină, pentru acest om care crede-n Dumnezeu, ca nimeni altul suferind alături de suferind, de bolnav, punând sufletul şi crezând că nu ştiința lui, ci Dumnezeu lecuieşte pe cel bolnav, el îşi pune mintea, mâna, dar Dumnezeu dă palma însănătoşirii, ca Mesie a iubirii omenirii).

Tot facebook-ul vine cu ghici ghicitoarea mea, vine cu preziceri: "Pavel, ai fost binecuvântat de Dumnezeu cu Love". (Oare, ce--i love? De unde până unde şi, ca de ce se investeşte în mine atâta încredere, ca şi cum ar chiar avea calitatea de ghicitori?!) Apoi, Doamne, zic aieştea, deşi poate fi minciună: "Abilitatea ma face să fiu puternic, cu o familie minunată şi cu inimă mare, iar prietenii tăi te admiră pentru caracterul tău incredibil. Toți vor să fie ca tine". Se spune apoi, că sunt ca un diamant... Par blând, zice-se, şi, că-s gingaş, dar că nimeni din bunătatea mea nu mă strică niciodata (şi precis pentru'că sângele nu mi se face apă, nici apă sfințita, deşi aghiazma e bună de leac). "Pavel," mi se mai ghiceste de parcă mi s-ar citi în zațul de cafea de pe ceaşcă: "Pavel, e nevoie doar de câteva cuvinte a te descrie perfect. Ai o inimă mare, însa dacă cineva îndrăsneşte să te atace pe tine sau pe oamenii pe care-i iubeşti îți vei arăta o latură diferită şi eşti necruțător. Oricine visează să aibă pe cineva ca tine alături. Nu eşti singur, ai cuvintele lui Dumnezeu drept îndreptar şi călăuză. Cuvintele Lui pentru tine demostrează dragostea Lui față de tine. Afla ce vrea să-ți spună". şi "Pavel, asta înseamnă, că tu în dreptul de a fi eşti vocea adevărului, dar însuşi numele e lumină şi, Pavele, prenumele tău e frumos şi reprezintă părți ale sufletului tău, ca stele în constelația cerului. Tu susții vocea adevărului şi eşti lumină răspândeşti : iubire, pace şi sentimente plăcute, răspândeşti, ca un om plăcut lui Dumnezeu, plăcut la întreaga lume. Iată de ce toți te iubesc. Pavel ai fost binecuvântat de Dumnezeu. Abilitatea te face a fi o persoană minunată, iar prietenii tăi te admiră pentru caracterul tău incredibil, chiar dacă eşti asemeni unui ardei iute, că pur şi simplu eşti unic având o părere despre prietenie clară indiferent de ce-ar spune alții" (nu tutura le plac, că n-ai cum plăcea la toți, mai ales dacă eşti măsura lucrurilor: chiar din cauza asta nu te pot înghiți). "Motto-ul tău este: "iubeşte-mă sau urăşte-ma". Această atitudine este tocmai motivul pentru care lumea te adoră", închei citatatele pentru a nu plictisi, obosi şi stresa, deşi vorbele mele n-au nici urmă de violență verbală.

Eu şi Mircea visam s-ajungem la Marea Neagră, Marea Cea Mare după Mircea cel Bătrân (Mircea cel viteaz), dar de unde bani, că nici după ce ajunserăm în servici: el la Depoul C.F.R. în Cluj şi eu la C.A.P. Macău banii nu erau îndestulători ,,tămăditori de beteşuguri, lipsuri, nu pansau dorințe, scopur, (după cum rețin era şi un cântec: Banii n-aduc fericirea, dar lipsa banilor ce mama dracului, fir-ar să fie! vorba proverbilului profesor Emil Lazăr: "Dar lipsa banilor ce aduce, ce fel de fericire?" şi fară bani n-aveai mamă şi nici tată (locuia în Dej la bloc C2 pe Înfrățirii lângă biserica evrească, c-aici la Muzeul Municipal de Istorie Dej era funcționar, care va fi devenind după revoluția din decembrie 1989 director deplin şi se silise, ca să merite: cercetase şi scrise nişte studii-conferințe şi despre posibila trecere a lui Eminescu pe la Dej în perelinajul său prin țară ajuns în latinul Blaj (aşezământ al şcolii ardelene) la doi paşi de Dejul de pomină şi-n Dej avea Mihai Eminescu o seamă de prieteni (şi omul Emil Lazăr se documentase serios şi a scris voluminoasa şi prețioasa carte cu caracter ştiințific "Someşeni în spiritul eminescian", o bogăție spiritual (adevărată şcoală de dincolo de şcoală pentru delectarea sufletului, pentru ca să se ştie, ca să ştim că ştim cine-naționalul Eminescu şi niciodată, ca Pataievici să nu putem zice prefăcându-ne, că nu ştim ce valore autentică e genialul universal Mihai Eminescu şi din alt aspect, chiar cine-i acest infinit, absolut-Eminescu, după Petru Țuțea, un princiar al filozofiei şi-l putem asemăna în unele privițe cu adevăratul filozof Constantin Noica (îl consideră astffel Fain-Făinel şi prietenul meu marumureşan Vasile Tomoioagă redactor radio-Cluj şi tipograf, dar zice, că la editură editează cărți vechi bisericeşti, (chiar însuşi Eminescu nostru şi Blaga a filozofat şi nu doar ca să se afle-n treabă pentru a se zice cu gura până la urechi, o falcă-n cer şi una-n pământ, ca la Zmeoica care-l fugărea pe Greuceanu care recupese luna, stelele şi soarele sau Zmeul care-l fugărea pe Prâslea cel voinic pentru merele de aur, să nu să zică: "dacă tăceai filozof rămâneai", că era de anume filozof cum era şi renumitul scriitor Mircea Eliade pe Strada Mântuleasa cu Nopți de sânzâiene şi altele cu iz de sfânt românesc, c-avea stofă, aluat de scriitor dând sens nu doar poetic vieții, că şi Emil Lazăr pentru a fi director trebuia să-şi arate asta şi prin bună-cuvința şi capacitatea sa, deşi originar din Saşa, el  având calități socal-umane a putut fi promovat în Dej om mare şi eu în Ciubăncuța-clujului prin ceea ce era iubire de animale, (Emil Lazăr promovase, că meritase să fie director, dar eu, că am fost scolat Asistent veterinar, un foe verde a satului mişunând de vețitoare necuvântătoare, cum zice fascinant şi artistic Emil Gârleanu fabulând prin Băragan precum Mihail Sadovianu prin pitoreasca bucovină) Era sălăjan ca mine Emil Lazăr cu relevlanță şi cu certă evidență intelectuală şi satul lui Emil, Saşa, e pe lângă comuna Ileanda, iar satul meu SÎmpetru-Almaşului pe lângă Hida. 

(Trebuie să spun cum eu şi Mircea în două râduri în cele din urmă am ajuns la mare să vedem înteresul lui Eminescu pentru ea, ca şi pentru teii din Copou-Iaşi şi să-mi explic taina: de ce avea un singur dor la marginea mării, dar câte alte minunății nu sunt în frumoasa şi fascinanta Românie cu mistere de Paris şi Londra?

Va urma

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE