Gand de seara

COPACUL INCOVOIAT - Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi ca un copac încovoiat nu foloseste la nimic. Asa este si omul cel hain, a carui inima este nedreapta. Acesta nu e bun de nimic, întocmai ca si copacul cel sucit. Daca este sluga, lucreaza cu lenevie si cu viclenie, fiind necredincios si prefacut. De este pedepsit, cârteste si se razvrateste. Iar de este miluit, nesocoteste mila. La bucurie se face samavolnic si se îndârjeste, iar la nenorocire se mânie si huleste. Într-un cuvânt, nici prin milostivire nu se pleaca, nici prin pedepsire nu se îndreapta, asemenea unui copac încovoiat, care nu se va face drept nici de la caldura, nici de la ger. Iar pricina dintru care se întâmpla astfel este inima nedreapta, care pe toate le înrâureste. La fel si un om slobod, daca este rau, îsi vadeste rautatea, caci unelteste doar cele pe care le vede ca fiindu-i lui prielnice, chiar daca Domnul se scârbeste de acelea, iar pentru el si pentru ceilalti sunt pagubitoare. De i se va da acestuia un loc de cinste sau o dregatorie, va cauta numai folosul sau, nu si pe cel al supusilor lui. Din pricina cinstirii se îndârjeste, iar fiind lipsit de ea, se razvrateste, cârteste si huleste; nimic nu-l poate îmbuna, întrucât inima lui este sucita si desfrânata. Ori, dimpotriva, asa precum un copac drept e trebuincios pentru orice lucru, la fel este si omul bun, care are o inima dreapta. Iar inima dreapta este cea care asculta de Domnul si Facatorul ei si urmeaza voia Lui cea sfânta. Dumnezeu le face pe toate spre folosul nostru. Asemenea si inima cea buna se straduieste sa faca totul spre slava lui Dumnezeu si spre folosinta fratilor ei. Ce vrea Domnul, aceea voieste si ea. Dumnezeu le doreste si le face tuturor doar binele, fara nici o dobânda pentru Sine. Asemenea si ea nazuieste si se straduieste sa savârseasca cele bune pentru toti, fara a-si cauta siesi folosul. Caci zice Apostolul ca „dragostea nu cauta ale sale” (1 Corinteni 13, 5). Acolo unde se gaseste dragostea cea adevarata, se afla si inima cea dreapta. Necatând la cinstirea ce i se aduce sau la dregatoria care i se da, o inima ca aceasta mereu si pretutindeni va face faptele dreptatii si va fi vrednica de orice lucrare ori dregatorie.

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 110

BUSOLA - Sfantul Ioan din Kronstadt

Avem un barometru care nu greseste si care arata cum urca si coboara nivelul vietii noastre duhovnicesti. Acesta e inima. Am putea-o numi si busola, dupa care ne calauzim când navigam pe marea vietii. Ea ne arata încotro mergem: spre Rasaritul cel duhovnicesc, Care este Hristos, sau spre apus, adica spre întunecata împaratie a mortii, cea a diavolului. Cauta cu luare-aminte la aceasta busola, sa nu te însele; sa-ti arate calea cea dreapta. „Daca inima noastra nu ne osândeste, avem îndraznire catre Dumnezeu” (1 Ioan 3, 21), adica ne îndreptam spre Rasarit.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 64.

           

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda