Superioritatea occidentalilor... e intolerabila (41) (42)

Superioritatea occidentalilor si inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi e intolerabila (41)

Stimate nene Iancule,

Ambetat de tristeţe şi turmentat de scumpiri bezmetice, îţi compun această misivă tristă şi de adio, că ce mă enervează când vine vorba despre opera matale, este gogoriţa că satira îşi păstrează actualitatea, că personajele seamănă leit cu cele din zilele noastre, poltroni, tembeli, pungaşi, mahalagii, hahalere, bagabonţi etc. Să avem rezon, coane Iancule, tălică ai scris pentru copii, scenarii de desene animate. Eşti mărunt, neicuşorule! Ia hai, să te cocoşez cu niscaiva exemple. 

Matale ştii, cât ar costa acum o masă la “Iunion”? Şi câtă verzitură îi lipeşti pe frunte manelistului minune, care ţine acuma locul lui I.D. Ionesco? Şi să te văd eu dacă ai corajul să vii pe jos de la “Iunion” acasă noaptea. Că te dezbracă lotrii cu ranga. Heavy metal! 

Dacă ai vedea cine-i acuşica în fruntea bucatelor, te-ai închide la “Gambrinus” şi nu te-ai trezi din beţie decât să te închini.

Suntem o ţară penală, meştere!

De la parlament la govern, toate mangafalele cu foncţii sunt în libertate condiţionată. Nu ştii cum şi cât se fură. Răcnesc gazetele de vuiesc Carpaţii! Şi toate oalele sparte le plăteşte poporul acesta de coate-goale, care nu mai visează castele în Spania. Visează căpşuni. S-au înmulţit nesimţiţii şi proştii şi vorba matale: “Cu prostia te poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!” 

Zicea Nae Ipingescu: “Să nu mai mănânce nimeni din sudoarea, bunioară, a unuia ca mine sau ca dumneata şi să şază numai poporul la masă, că el e stăpân”. Mai mult de jumătate din popor e în mare mizerie şi tot atâta ar vrea să-şi lase ţara.

O să zici că le crapă obrazul aleşilor? Ei, aş! Unde este Rica Venturiano cu al lui “Angel radios”? E timpul cocotelor. Ziţa, Veta, Joiţica, Didina sau Miţa Baston au fost sfintele-sfintelor. Paraşutele au acuşica golaveraj la televizor. Să vezi chestii deochiate, nene Iancule! 

S-a uitat şi Bubico al meu la o emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiţă!

Domnul Goe e ticsit de droguri şi mamiţa vorbeşte la telefon la linia fierbinte. Conul Leonida şi soaţa şi-au depus pensia la pubelă, de unde şi mănâncă, Tipătescu este Naşul mafiei judeţene, Dandanache face tocşouri de seară, jupân Dumitrache zis “Titircă Inimă-rea” e primar şi milostiveşte cu parcuri moca toate rubedeniile. 

Se face Capitală până la matale la Ploieşti, numa' borduri şi mijlocul rămâne aşa cu gropi, cu mahalale fără apă şi canal, fără buleftrică. Caţavencu combate la gazetă contra marilor corupţi, el fiind curat, deoarece până şi banii lui au fost spălaţi. Ghiţă Pristanda e finanţist acu', din negoţul cu maşini furate, alte fapte necurate, ca şi şpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae Girimea se minunează câtă prostime s-a umplut de mătreaţă şi câţi politicieni de valută. 

O soţietate fără prinţipuri morale şi cinste, care va să zică. Madalin Voicu vorbeşte romanes, la televizor, cu fraţii şi surorile lui, la care s-a dat dezlegare să belească Europa. Fericiţi că au un de-ai lor care îi înţelege, fiind apropiat de ei ca nărav şi poftă de viaţă. În ţară, băieţii deştepţi la matrapazlâcuri au strâns averi din care să se îndestuleze toate loazele lor, până la două mii paş'opt. Se fac mafioţi unii pe ăilalţi şi mă jur pe cursul valutar că au dreptate toţi. Dacă nici ei nu s-or şti între ei?... 

Altminteri e “criză teribilă, monşer”. Dacă ai cunoaşte Parlamentul de acum, i-ai dedica “Năpasta”, promisiunilor guvernului – schiţa “1 aprilie”, Justiţiei – “Lanţul slăbiciunilor”, vieţii noastre politice – “D-ale carnavalului”, scrisoarea către FMI şi Consiliul Europei este “Scrisoarea pierdută”, iar viitorul nostru poate fi asemuit cu “O noapte furtunoasă”. Bravos, naţiune! Egzistă nişte unii care zice că suntem “Ţara lui Caragiale”. Ei, aş! 

Moravurile de pe vremea matale erau parfum. Şi atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea! Cică dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă şi pe urmă el votează la fel. Într-un singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când ai zis că românul s-a învăţat să aibă din toate câte nimic. În fruntea soţietăţii s-au aburcat mitocanii şi nu le poţi bate obrazul, întrucât (tot matale ne-ai învăţat) mitocanul se naşte jignit.

Încolo, frică ne e că ne-am născut în România şi o să murim în Becalia! Dar, să fim optimişti, că dacă nu murim o să fie şi mai rău! 

Un matze-fripte, coate-goale, Ce-i este dor de matale! … Dan Mihăescu (decedat a doua zi după lansarea acestei scrisorii in memoriam lui I.L. Caragiale)

Superioritatea occidentalilor si inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi e intolerabila (42)

Nicolae Grosu, Ionel Dănciuc, Vasile Gogonea: Din Blestemele Nației Române, o tomografie sociologică, Colecţie: Sociologie, Coordonator colecţie: Prof. Univ. Dr. Traian Vedinaş, 2016:

Pag. 128 … la începutul secolului al XX-lea, cu toate că prin lege cârciumile se deschideau după terminarea slujbei, ţăranii, însă, aşteptau în faţa cârciumii să se termine slujba … Neapropierea de biserică era cauzată inclusiv de faptul că preoţii, neştiind nu numai slavona, dar nici să citească, nu ştiau, de fapt, nici ce predicau, nici ce cântau şi nici ce gesticulau, fiind, astfel, percepuţi mai mult spectacular, ca scamatori, decât metafizic, ca înţelepţi. Din acest motiv, ei erau consideraţi, după cum recunoaşte însuşi conducătorul lor, mitropolitul Antim Ivireanul, ca „cei mai necinstiţi şi obidiţi” membri ai comunităţilor, „obrazul cel mai ridiculizat”, „izvor nesecat de ironie şi de batjocură”, iar preoţia, ca „un lucru necuvios şi un lucru de nimic” şi, fără a i se recunoaşte vreo legătură cu „vocaţia religioasă”, ca „o modalitate de a scăpa de presiunea ruinătoare a administraţiei financiare”, deoarece preoţii nu plăteau impozite, adică, „drept un mijloc legal de evaziune fiscală”.

… „în numele stării ei burgheze preoţimea se va simţi mai obligată faţă de statul care a promovat-o, decât faţă de ierarhia bisericească”, fiind, deci, o preoţime laică, ceea ce dovedeşte că preoţimea română nici nu putea şi nici nu dorea să aibă vreo misiune moralizatoare, această dublă incompatibilitate provocând scindarea normativ-perversă a ortodoxiei româneşti între „a face ce spune popa, nu ce face popa”.

Pagina 133. Şi, cum în timpul comunismului, prin propaganda „ateist-ştiinţifică” şi deghizarea securiştilor în preoţi sau activarea preoţilor ca securişti, religiozitatea naţională, atât cât era, a fost devastată, este limpede că omul de rând, nemaiavând credinţă şi nedobândind încă ştiinţă, a rămas fără niciun suport pentru conştiinţă, decăzând din om în neom, reiese că trăsăturile negative au devenit „fel de a fi” al românilor. … inconsistenţa ortodoxiei româneşti şi vulgaritatea personalităţii se înscriu, de la sine, într-un cerc vicios, prin care fiecare parte constituind pentru cealaltă atât efect agravat cât şi cauză agravantă, este cert că ambele se agravează reciproc într-o spirală a nenorocirilor.

Pagina 138. Din această stare nu se întrevede vreo șansă, atâta timp cât aproape toată populația rurală și cam jumătate din cea urbană se vor afla sub călcâiul bisericii ortodoxe, presiunea acestuia fiind atât de perversă, încât românii de rând, deși intim îi consideră pe preoții ortodocși trândavi, hulpavi și depravați, public, însă, conform unor sondaje sociologice, își exprimă cea mai mare încredere în Biserica ortodoxă. Și, cum românilor de rând le este instinctiv teamă de necunoscutele specifice schimbărilor, iar Biserica ortodoxă este neschimbată dintru începuturi, este plauzibil că teama respectivă îi determină pe românii de rând să se agațe, cu desperare, de conservatorismul Bisericii ortodoxe și că, deci, sondajele sociologice măsoară, de fapt, teama de schimbare, nu nivelul de încredere.

www.viorel-roman.ro