marți, 10 octombrie 2017

REFORMA justiţiei






Farsa numită REFORMA justiţiei


Actuala Constituţie a României, la alineatul (4) al articolului 1, stabileşte că:

(4) Statul se organizează potrivit principiului SEPARAŢIEI şi echilibrului puterilor–legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.

Aceiaşi Constituţie, la alineatul (3) al articolului 124, stabileşte că:
“(3) Judecătorii sunt INDEPENDENŢI şi se supun numai legii.”

La alineatul (2) al articolului 125, aceiaşi Constituţie stabileşte că:
“(2) Propunerile de numire, precum şi PROMOVAREA transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.” 

La articolul 133, din aceiaşi Constituţie, aflăm că cei 19 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii se compun din 14 membri aleşi de adunările generale ale judecătorilor şi magistraţilor şi VALIDAŢI de Senat (putere legislativă), 2 reprezentanţi ai societăţii civile ALEŞI de Senat (putere legislativă), şi cei trei conducători de la vârful justiţiei - din care 2 (preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) sunt NUMIŢI de Preşedintele României (putere executivă) şi unul (ministrul justiţiei), NUMIT, odată cu întregul Guvern, de către Parlament (putere legislativă).
 
În sfârşit, în aceiaşi Constituţie, alineatul (1) al articolului 134, are următorul text:
“(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României NUMIREA ÎN FUNCŢIE a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii.” 

Nu trebuie să fii doctor în drept, cu sau fără teză plagiată, ca să vezi cu proprii ochi că prevederile actualei Constituţii sunt pline de imprecizii şi ambiguităţi, care au adus justiţia română în mocirla actuală.

Cum poate fi SEPARATĂ şi INDEPENDENTĂ puterea JUDECĂTOREASCĂ dacă judecătorii şi procurorii, cei care fac justiţia, sunt numiţi de către Preşedintele României, parte componentă a puterii EXECUTIVE, iar membrii Consiliului Superior al Magistraturii, “garantul independenţei justiţiei”, sunt VALIDAŢI, ALEŞI, sau chiar NUMIŢI, de celelalte puteri ale statului.?

Cei care au clocit actuala Constituţie a României, în anul 2003, în anul următor, 2004, au adoptat şi Legea 303 cu privire la statutul judecătorilor şi procurorilor, Legea 304 privind organizarea judiciară şi Legea 317 privind Consiliul Superior al Magistraturii, legi pe care vrea să le reformeze actualul Ministru al Justiţiei.

Aşa cum era de aşteptat, impreciziile şi ambiguităţile constituţionale au generat o legislaţie judiciară stufoasă, de sute de pagini, cu prevederi contradictorii şi abuzive, care a transformat justiţia într-o slugă obedientă a celor instalaţi la conducerea ţării prin lovitura de stat din decembrie 1989, într-un instrument de jefuire şi umilire a poporului român şi de împiedicare a sancţionării celor vinovaţi de aceste crime abominabile.

Pornind de la prevederile ambigue ale articolului 125 din Constituţie, citat mai sus, politicienii deveniţi deputaţi şi senatori au stabilit, prin Legea 303/2004, că Preşedintele României numeşte ÎN FUNCŢIE judecătorii şi propcurorii NUMAI la intrarea lor în profesie, la judecătorii, PROMOVAREA lor, adică NUMIREA ÎN FUNCŢII de judecători şi procurori la instanţele superioare, la tribunale, curţi de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu se face de către Preşedintele României ci de către Consiliul Superior al Magistraturii,. căruia i-au dat şi puterea de a NUMI ÎN FUNCŢIE şi conducătorii judecătoriilor, tribunalelor, curţilor de apel, ca şi ai parchetelor de pe lângă aceste instanţe judecătoreşti. Dar numai atât, până la curţile de apel.

Când au ajuns la vârf, la conducătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai parchetelor de pe lângă aceasta, şi-au adus aminte de Preşedintele României căruia i-au dat puterea de a numi el ÎN FUNCŢIE preşedintele, vicepreşedintele şi preşedinţii de secţii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, porocurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie (devenit Direcţia Generală Anticorupţie - DNA), adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) şi adjuncţii acestora.

Acum, Ministrul Justiţiei, mai exact PSD, vrea să-i lase Preşedintelui României plăcerea de a semna, în continuare, decretele de NUMIRE ÎN FUNCŢIE a conducătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar  nu şi pe cele de NUMIRE ÎN FUNCŢIE a conducătorilor PROCURATURII, pe care vrea să le transfere în competenţa Consiliului Superior al Magistraturii.

Aceasta este, de fapt, esenţa celor peste o sută de pagini ale proiectului privind modificarea legilor justiţiei propus de ministrul pesedist.

Adoptarea şi aplicarea „reformei” propusă de PSD nu va schimba nimic din fundamentele pe care este aşezată justiţia din România. Justiţia va rămâe, în continuare, sub controlul politicienilor, instalaţi în Parlament, sau la Preşedinţia ţării, prin alegeri măsluite de politicieni, mai exact, de oligarhii din spatele politicienilor.

Preşedintele României a reacţiont, imediat, la propunerea pesedistă, exact ca un copil căruia i se ia din mână o jucărie îndrăgită.

Presa, aşa-zisă românească, a reacţiont şi ea, o parte acuzând PSD că vrea să încalece procuratura, justiţia, cealaltă parte acuzând „binomul”, sau „trinomul” că face poliţie politică. Ambele ascunzând adevărul.

Adevărul pe care păpuşarul şef îl vrea ascuns fiind acela că cei pe care îi slujeşte scot din ţară mai mult de jumătate din avuţia creată de poporul român, peste 90 miliarde de euro pe ann, adică 250 milioane de euro PE ZI.

Nu vom avea o justiţie independentă şi puternică decât atunci când judecătorii şi procurorii vor fi numiţi de către Preşedintele Autorităţii Judecătoreşti, ales de popor şi demis de popor, în cazul în care acesta încalcă prevederile Constituţiei, sau justiţia ajunge într-o mocirlă ca aceea din zilele noastre.

Nu vom avea o justiţie independentă şi puternică decât atunci când poporul îşi va recâştiga suveranitatea de care a fost deposedat prin Constituţia adoptată în anul 1991 şi revizuită în anul 2003.
 
Nu vom avea o justiţie independentă şi puternică decât atunci când vom avea un stat democratic.

Nu vom avea un stat democratic decât atunci când vom avea o economie democratică, o economie în care majoritatea capitalului să se afle în proprietatea privată a majorităţii cetăţenilor ţării (demos=popor; kratos=putere).


Constantin COJOCARU
9 octombrie 2017.




Comentarii:



Foaarte bune observatii, d-nu Cojocaru. Felicitari !
Ma Be









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu