MINILECTURA cu Gand de Seara

ASFINTITUL SOARELUI - Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi ca, atunci când apune soarele, se face întuneric si bezna în lume si nimic nu se vede, albul de negru nu se osebeste si cu neputinta este a cunoaste unde se afla prapastia sau drumul cel neted si unde se gaseste pierzania sau locul ferit de primejdie. Cugeta dar ce întuneric se poate salaslui într-un suflet si ce negura îl învaluie atunci când nu are harul lui Hristos înlauntrul sau. Un asemenea suflet nu poate sa osebeasca raul de bine si paguba de folosul sau si umbla bâjbâind ca un orb. Aceasta întâmplare te învata sa te rogi lui Hristos, Luminii celei Adevarate, pentru ca si în sufletul tau sa straluceasca lumina harului Sau.

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 65

PACATUL - Parintele Arsenie Boca

Parintii au zis ca singura noastra avutie cu adevarat sunt pacatele. Caci, dupa ei, nu esti proprietarul decât al lucrului pe care l-ai facut din nimic. Iar împlinind conditia asta, din nimic Dumnezeu a facut faptura, iar faptura a facut pacatul.

Pacatul nu e o realitate cu suport propriu, ci sunt ghearele haosului în grumazul realitatii, o pândire a nimicului care vrea sa înghita toate câte sunt.

Parintele Arsenie Boca, Parintele Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 127.

UNTDELEMNUL - Sfantul Ioan din Kronstadt

Untdelemnul (în greceste „elei”) înseamna mila si slujeste ca semn al milei lui Dumnezeu revarsate necontenit asupra noastra; untdelemnul care arde în fata icoanelor înseamna mila lui Dumnezeu revarsata neîncetat asupra noastra, dar si jertfa noastra de multumire pentru aceasta mila, precum si continuitatea vietii noastre, asemenea untdelemnului sau focului duhovnicesc.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pamant, traducere de Boris Buzila, Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 101

PERDEAUA SI CUVERTURA - Sfantul Tihon din Zadonsk

Ceea ce este acoperit de perdea sau de cuvertura nu se poate vedea. Astfel, nu vedem soarele acoperit de nori; nu vedem fata acoperita de batic sau de haine; nu vedem lucrurile care sunt dincolo de perdea, si celelalte. Tot asa, înaintea privirii oricarui pacatos nepocait, a oricarui desfrânat sau preacurvar, a oricarui rapitor, hot sau judecator nedrept, a oricarui mincinos sau înselator, într-un cuvânt înaintea privirii oricarui om necugetat atârna un anume val, care îi acopera ochii duhovnicesti si nu-l lasa sa vada de ce bunatati se lipseste, cum merge la pieire amarnica. Merge spre groapa si nu o vede, si cade în ea, daca nu priveste în jur. Satana, vrajmasul neamului omenesc urzeste acest val sau cuvertura acelor oameni care traiesc în nepasare, care nu asculta de Dumnezeu Cuvântul, Calauzitorul pasilor nostri, care parasesc rugaciunea, fara de care orice om este surd; satana urzeste aceasta ca oamenii sa nu-si observe propria pieire. Daca omul se întoarce cu pocainta adevarata catre Dumnezeu, aceasta perdea sau cuvertura se ridica. Atunci el îsi va vedea nenorocirea si pieirea. Atunci îsi va veni în sine, va întelege unde a fost, cum s-a ratacit. Atunci va începe sa suspine, sa plânga si sa se tânguiasca. Atunci si numai atunci, ca sculat din somn, va începe sa mearga precum mergea mai înainte. „Pentru aceasta zice: «Desteapta-te cel ce dormi si te scoala din morti si te va lumina Hristos»” (Efeseni 5, 14).

Sfantul Tihon din Zadonsk, Comoara duhovniceasca din lume adunata, traducere de rasofora Domnica Talea, Ed. Egumenita, Galati, 2008, p. 83-84

Sursa: Pr. STANCIULESCU ALEXANDRU