Cautand dupa mere 26

Cautand dupa mere 26

     - Pe lume este şi un noroc? culme, de cartea recordurilor, dar cine ia seamă, copiii buni, muşchetarii lui Vica, Ludovica născtă Mânzat căsătorită. Celemen în Urişor şi recăsotărită în Ciubăncubăncuța cu Ferghete Pavel, lucru de cartea recordurilor, că era mai ceva ca acea cunună de ceapă de la Pericei ori coleşă, cum i se zice măligii pe la Bistrița făcând, începâd şcola tehnică agricolă prin1965/1966, în vara lui 1965 dând examen de admitere şi în anul doi având posibilitatea să mă înscriu la liceul agricol, în 1966) cu Vica "blonda, nemțoica, tatii" cum îi zicea fără supăre lui Vica tată-su, Ionşu  lui Casian şi Domnița, Frosina, am mers pentu cununie la Consiliul Popular Recea-Cristur, Primăria de atunci, din 1977, anul de cutremur şi cununia ne-a fost oficiată de secretarul sfatului, Pop Liviu de-a Molelui din Ciubanca, iar la biserică, la popa, în Ciubăncuța, de Pr. Găureanu Timftei, fost muncitor, scuptor deci conostase, altare, la Combinatul din Dej, un om. cu fler şi caracter, un bun predicator, publicând ulterior şi câteva cărți scrise cu lumina evanghelică şi liturgică de vecernie şi adevăr, cale simetrie, căre Iisus Cristos, care-l arată mai special în tagma preoțească, aşa cum e oglindit cu vrednicie, prietenul de o viață, Pr. Al. Stănciulescu de la Bârda-Mehedinți, editor la Editura "CUGET ROMÂNESC" –Bârda (sat pe-aprope de Drobeta Turnu-Severin, MH.

     - In sistemul capitalist de azi, numit de asa zisii “Ei”, cei care ne conduc individul nu mai are sansa sa se realizeze pentru ca in aceasta neterminata si nesatula fuga dupa avere, dupa a cere mai mult si a consuma mai mult omul sarac ajunge la fundul buzunarului. “Ei” iti taie din salariu in timp ce lor isi fac mariri si isi dau premii de milioane, consuma in crestere resursele planetei fara a mai pune nimic inapoi, nu cum facea Ceausescu: taia paduri dar imediat replanta terenul ci consuma si otravesc pamanturile lasand un pustiu in urma lor. Animalele salbatece sunt pe cale de disparitie si dupa ele urmam noi. Pe “Ei” ii dor in cot de exterminarea vietii pe pamant pentru ca ei viseaza sa traiasca pe planeta Marte unde nu e posibila viata inca. Pai cum renunti si distrugi raiul de pe pamant pentru pasarea de pe gard?

     - Adevărul trebuie să câştige-ntr-un final, îmi străfulgeră prin minte şi era clar ceva, că nu se putea dorința să nu ți-se împlinescă având voință pentru propriul succes. Mihaela-Ştefania zice semnificativ: -"N-am întins corda pentru ce-mi trebe, pentru cine-mi trebe". Pare neverosimil, dar azi am alergat mult dacă am învățat mai întâi să merg de-a be-oaie, buşilea, timid, bâjbâit, orbit de lumina de care, ca nou născut, habar n-aveam " pentru un nou născut, totul fiind nou", citisem în revista maghiară Ludoş Moty, o revistă aproape ca Urzica noastră, dar la ce să ne facem inimă rea, deşi nu ți-am zis, la ce bun, în aşternutul meu să se vâre o muiere străină şi să mă încurce, că tânăr nu mai sunt, deci femeile nu-mi mai dau ocol, fiori, emoții, mă las rece, ca florile degheață de pe fereşti, vezi Gheorghe Luchian D'Quila ce frumos scrie. Dar dacă vrei să fie sau să pară reală, vie, cartea, ca un film şi viceversa, că dacă n-ai învățat să mergi, cum vei alerga ? (Am făcut atletism în şcoală şi cu toate, că eram un copil greoi şi rotund, rătund, "o frumoasă figură din Transilvania", cum mi-a zis surprinzător nevasta lui Puiu bâiatul lui Aurelia Mâmdruțiu Bungărdeanu, învățătoare în Suatu, mătuşă, fata popii din Boteni, soră şi cu Emil Bungârdean chestor-sef şi contabil şef la gostat, I.A.S. Cluj, frate cu Valentin şofer şi cu profesorul de română Alexandru Bungărdeanu stabilit în Chiuza, profesor care s-a suit pe motocicletă şi a venit mânat de mătuşa Elviră să vadă ce fac, ce zic profesorii din Liceul Agricol... ce zic despre cum învăț şi mă comport ?

Când munceşti cu multă râvnă eşti invidiat, pentru'că nu eşti ca ei (faci bine şi aşteaptă-te la ce-i mai rău?). iubirea-rară, de ce'ai lăsau-o să-ți scape ca o pasăre din mână pe care-ai dau-o pe pasărea din gard.

Întrebarea e viața asta scurtă o trăieşti cu iubire, cu dăruire, din propria-ți fericire dăruind şi celorlalți dând sens mai bogat în acestă paletă diversă şi largă a corăbiei, Arcă a vieții cu drept de a fi, se iscodea mântuitor, Pavel, căutând să rezolve ce era nerezolvat în ecuația mărului oprit, unde Vica era sucită şi învârtită, ca Eva lui Adam, Dumnezeu trebuiind s-o ierte după cum iartă şi pe ea Dumnezeu, şi ea iertând blajin greşiților de7x7x7. Eram într-un labirint ambilicat şi prin felul, modul cum scrieam, îmi spunea dezinteresat someşanul în spiritul eminescian, Prof. Emil Lazăr-Dejeanul, un om cumsecade, el îmi zicea, că-i aproape cumsecade nefăcând nimic ca laudă pentru sine, chiar considerându-mă o valore autentică pe văiile Someşului, cu cofluiență la Dej, chiar specificând în cartea sa, în dedicația făcută pentru mine cu drag şi pasiune, ordonat şi disciplinat de o bună creştere, o facea cu prețuire şi respect chiar dacă n-aveam cum fi o somitate, scria în fața mea în blocul C2, apartamentul 5, aproape de biserica evreiască, în oraşul natal a lui Lucian Gruia, scria cu sângele inimii sale, sânge care nu se făcea apă, cum zice şi focşaneanul Ionel Marin redactor-şef al revistei Bogdania, scria Emil Lazăr de loc din Saşa, Irelanda, scria cu materia cenuşie, scria cu aurul cenuşiu strecurat, scria într-o zi de Sfinte Paşti, caligrafia pe cartea SOMEŞENI ÎN SPIRITUL EMINESCIAN, carte rezultată după o lungă cercetare, dovedind, că strălucitul Mihai Eminescu în perelinajul din Chişinău la Blaj a poposit pe la prietenii domniei sale la Dej, o urbe cu rădăcini vechi istorice, cu intelectualității, intelectuali care-au rămas nemuritori datorată voinței pentru lucru bine făcut şi  pentru meritele de seamă fericindu-şi națiunea, chiar asta nefiind ppuțin lucru (de ce? bateți-vă singuri căpățâna, gămălia, căpuşa, capul şi aflați, că ce ni-n guşă ni şi în căpuşă şi având curaj spărgătorilor de bănci şi responsbilitate, caracter, nu ne înjosiți neamul şi pe genialul, Mihai Eminescu şi nici tot ce e şi a fost valoare națională raportată cu brio la valorile european-universale, că înainte de a zice ceva contra rumegați, ca vita şi apoi terfeliți sub picioare trăirea artistică, autenticul național.

Am, zis-am: -"Am umblat, m-am ostenit, m-am descălțat, rupt, c-am ostenit alergând de colo-colo pe dincoace pe dincolo şi pe dincolo pe dincoace, m-am zbătut cum s-a străduit şi de la CRUCEA ROŞIE SIMONA BRATU, a pus sufletul şi osul, umărul, bună-voința şi bună-cuvința, serios şi sincer facând mult pentru Vica ştiind sau neştiind pentru moment, negândind la aşa ceva: -"Cine-şi face, lui îşi face şi cine-şi dă lui îşi dă". Când îşi face omul zile fripte, el şi-le face lucru manual, îşi face din domnie şi prostie, că, există o comoditde şi indolență drăcuită de Deavol, cu toate l-a aruncat în porci: "-Piei de-aici Satano !" şi dejaba-n în jurul lui, a omului se aude: -"Să ai grijă de tine", nu şti omul care se lasă pe mâna naibii, fir-ar sa fie! Aşa, ca: cum s-o facă, cum să se îngrijescă şi n-o facă de-a lelea cântând iordane nici în ultimul ceas, în ceasul al doisprezecelea. Multe nedumeriri, multe salturi în gol, deşi pe sârmă, pe drod, eşti în echilibru de templu cu învățături cristice, liturghie de pace şi pâine-n spice. Doctorița Oana de la Hema mă ceartă, ca n-am înțeles că mi-a spus, deşi susține sus şi tare, că mi-a spus şi mie şi lui Mihaela, deşi Mihaela fiică-mea nici n-a fost la spital când a ieşit Vica, mamă-sa, din spital, dar totuşi ea, zice, c-a zis să luăm medicantele de la farmacia de lângă spitalul de Hematologie Cluj (Str.21Decembrie nr.73) şi, că mi-ar mai fi spus, deşi nu mi-o spus să începem tratamentul injectabil din 5 martie, dar mie medicamentele mi-au sosit medicamentele pentru Vica la farmacia Myriam de pe Iszlazului, deabia în 5 după ora 18" şi cine să-i injecteze lui Vica Nivestinul ? În Cluj nu ştiam pe nimeni, iar la Ciubăncuța cei care au fost şi ştiau Octavian Cristea oficiant sanitar şi moaşa Măriuța Rusu, nevasta lui Lenuțu, nu mai sunt, Dumnezo-i ierte şi odihnească ! Certat mă coicoiesc, indispun mai zicându-mi smâcit, că n-am înțeles strădania medicilor, indicația de anume specială şi pentru a nu ne abate de la ea, dar ea mi-a zis: -"Ieşi şi aşteaptă afară, a zis,chiar şi ea ieşind din cabinet, dar eu deştept, supărat, încurcat, ieşind pe urma doctoriței Oana, le zic celor rămase în cabinetul doctorului Zdrenghea Mihnea: -"Eu sunt bolund, zăpăcit, tuioş, ca o scroafă după multe fătari capătând năravuri: dându-se la tine să te muşte cu toate, că o ajutai să fete având calitatea de Asistent veterinar şi scroafa stroşită nelăsându-şi purceii la supt, ba chiar toroştindu-i culcându-se nebuna pe iei şi speriată sărind ca o cuştiriță mai şi călcându-i, că uit, ca dracu", zic eu celora din cabinet, zic, ca o broască călcată pe coadă.

Am luat viața-n mâini umblând şi îngrijind-o pe Vica, ca un rege luându-şi regatul, ocupându-se de munca lui, de diriguire, conducere, în slujba poporului cu suflet şi cu ceea ce-i iubire, că nu nesocotea sfatul celor buni.

-"Dacă o aduci zilnic la clinică pe Ferghete injecția i se va face gratuit lui doamna Vica", zice Oana cu bună-voință, dar pe Vica sătulă de atâta purtat şi slăbită, cum s-o transporți zilnic la Clinica Hematologică ? E bolnavă şi n-ai pe cine trambala, duce. -"Recomandarea ca să fie bună trebuie dusă la casa de asigurări pentru aprobare", îmi zice doctorița Oana dată pe brazda omeniei. Eu îngrozit de aşteptarea în piciore pe Constanța într-un spațiu neadecvat, aşteptare la ghşeul de aici, mai aşteptând cândva multe oare înşir pentru o adeverință. Doctorița care ştia de accidentul meu vascular repetat: -"Da, ce vrei să mă duc eu s-aştept la rând?" Să fi replicat: -"Da", deşi mai bine-mi băgam mâna-n foc să mi-o ard? Aşa, că molcom, ardelenesc şi respectos i-am zis: -"Nu,Doamne fereşte !"

De-ar fi trăit Pavel Dan, crucea mamii lor, indiferent de vârsta lui în momentul de față m-aş fi deplasat în Câmpia Transilvaniei, Tritiu, la tacale şi-am fi avut ce să ne povestim ardeleneşte din Ospățul Deavolului, că acest prozator cunoştea obiceiul şi tradiția locului, aici în miez de pâine fierbinte a veşniciei încântându-ne cu cântece şi Ion Cristoreanu, şi ce să zic în plus şi bonus?

M-aş fi alintat şi mângâiat cu acest Marin Preda din Ardealul cu dealul mai la deal şi câmpia, valea mai la vale, vorba lui Mircea Vaida-Voevod, nepotul acelui ministru Alexandru Vaida-Voevod, originar din Bobâlna, Orpet, suflet care a contribuit la marea unire din 1 Decembrie 1918, ca fiu al neamului.

     - Nu-ti fa probleme ca poate viu eu pe la tine dupa 15 August si ma duci in Campia Transilvaniei si ne povestim. Asta daca ma fac bine pana atunci si sper sa ma fac. O sa stau o luna in Romania si o sa-mi vizitez oamenii dragi ca sa-i imbratisez macar odata inainte de a muri ca-i tare greu de a mai ajunge pe acasa la pensie.

     - Vica nu m-a blestemat niciodată, deşi supărată de multe ori pe mine, că eram dus pe horaiță şi hai-hui cu siringa, ei rămânându-i ca unui şef de trib toate atribuțiile, că ştii şi tu Ben cum sunt bărbații: şi-o scutură şi pleacă ca marea care val pe val loveşte nepăsător şi distrugător țărmul, plajat unde pentru rodire înfloreşte pomul: -"Dute tot învârtindu-te şi vină-ți numai hirul înapoi ! Vali, asistenta Valentina, cea care a venit până la urmă pentru Vica, e o femeie activă, ordonată, disciplinată, ca o albină în stupină zburând din floare-n floare şi intrând prin saloane rugând zâmbind, politicos, vizittorii: -"Vă rog să ieşiți, că vin doctorii la vizită... Am reuşit în cele din urmă, ca ea, Vali, ca să-i facă injecțiile lui Vica, optimimul ei dându-ți molipsitor încrederea, că vei trăi, c-aşa cum cântă şi Florin Dan Pitiş: -"că... Sfârşitul nu-i aici"... Pe asistenta Vali o cheamă Valentina Baciu…

Bunicul Ferghete Viorel cel care a zis; dacă trăiesc aş vrea să merg şi cu avionul când voi nepoții veți creşte mari, el acest om drept, sfâtos, ca Ştefan cel mare, mi-a zis oriunde veți mere prin țară şi lume veți da de neamuri, că neamul nostru e un neam mare şi refrindu-se la lume, nu ştiu dacă se referea la America şi frate-su George, care şi-o dus în America pe Anica şi Aurelia, pe cele două fete prin 1927, el plecând în 1914.

Unchiu Emil Bungărdeanu a fost comisar şef în Cluj,  apoi contabil la gostat şi când am mers în tabără la Bran m-a dăruit cu 50 lei, dar nu despre asta vreau sa spun deşi conta puținul mult de tot, dar am citit un proces-verbal descris de el în legătură cu stundentul Suciu Anania, renumitul "Bartolomeu" de mai târziu, cel care are să frecventeze cenaclul literar din Cluj ținut în casa parohială dela bisericuța de lemn, unde locuia preotul Floarea Mureşan, originar din Cibanca, cel care va deveni martir, închis fără vre-o vină în închisorile comuniste. Apele tulburi scoate gunoaele la suprafață, zice Constantin Drăghici.

CU DREPTUL NEMURIRII

Nu mă-nțarcă nimeni de dreptul nemuririi,

Ca pe mielul blând, Mesie a iubirii, miel care suge la două oi cu prețul creşterii

Pentru a fi dus la abator

Întru răsărit de soare şi de binecuvântare

Să se îmulțească-n talanți la curți izvor de dragoste şi dor,

Sfințenie a bucuriei, pe sub tei înfloriți pe alei

Din lumină să nască porumbei,

În poznă cu iubire şi cu dreptul învierii

să candideze la fericire

Pentru a deschide ca Prometeu, Mesie a iubirii,

cutia ferecată a Pandorii.

Pentru Vica sunt pus pe drumuri, dar nu mă plâng până mai există speranță, că dragoste cu sila nu se face (trebuie s-o duc la o consultație la Institutul inimii; ce să vă spun: mi de ea, de groaza, că trebuie iar să urce la etaju 3 pentru a ajunge la apartamentul lui Flaviu unde stă Mihaela, pe Peana şi nu, că n-ar avea voință, ci pentru'că neputința rupe legea, te face neom).

IUBIRE ŞI FERICIRE

Sinfonic scriind avem un profund

Din afund de cer de izvor

Cu rădăcini de stejar în frumos suntem o culme prin ce avem: o culme Hristos

Cu profunzime şi limpezime Eminescu,

Iubire şi fericire PATRIE LIMBA ROMÂNA

Cu îndemână de pace şi pâine-adăpist la înălțime

Tras cu iscusință conştiință-n mâine.

PENTRU OMENIRE

Nu oricine poate scrie, grăi cu omenie întru duh de viață, duh de adevăr-simetrie de omenească ecuație cu adecvată soluție dumnezăiască,

în culorile corolei luminii

de dulce doină a minunii,

artist, altuist-optimist cu gust august-flacără totuşi iubirea

pentru învierea pace şi pâine de o ființă,

de mare conştiință,

ca ziua care se cunoaşte de dimineață

în spor la curți de dragoste şi dor de primenire,

iubire pentru omenire

şi drept la înviere

la adoua venire

… Pe asistenta Vali o cheamă Valentina Baciu şi locuieşte-n cartierul Gheorgheni.

     - Da de ce imi dai adresa ei vrei sa-i fac o vizita sau altcineva cu un buchet de flori?

     - Pe oamenii buni trebuie făcuți cunoscuți ori tu ştii mai bine? că oameni răi din lumea rea îmi tot închid cărarea, în leja lui Gerge Coşbuc, dar tu Ben te-ncumenți s-o cunoşti pe răspundere proprie n-ai decât să străbați cei peste 20 de mii de km luând cu tine şi un cangur, nu uita, Ben, că n-ai dat încă în mintea copiilor şi tu eşti enciclopedic şi de basm, în două culturi, eşti un universal.

     - Bine. O iertam de data asta ca e fata faina! Apoi imi trimite cantecul lui preferat ca sa-l ascult: Tu, numai tu a lui Linda Ronstandt.

     - M-ai arestat cu melodia asta frate Pavele. Am fost transportat direct in Ciudanovita anilor 1970, unde tineam discoteca la clubul minier si cu melodia asta am sarutat multe fete frumoase. Bineinteles si ele pe mine.

     - Ce mare om am ajuns de-am aflat şi de aşa ceva. Asistenta Vali n-are încă poză, n-am fotografit-o, cea pozată fiind Simona Bratu directoare Crucea Roşie, deci o altă persoană, dar nici Valentina Baciu nu-i urâtă, ci din contră Zână bună.

     - Ce cadou i-ai facut lui Vica de 8 Martie ?

     - Mă poți socoti un neisprăvit, un necioplit, needucat, negentilom, necavaler, că o găină rozosină o picat cu curu-n tină, noroi şi cocoşelul tinerel o ridică frumoşel (apropo Vica indispusă tu crezi, c-ar fi apreciat gestul, nobleța firii mele să n-o ieie în nume de rău oricât de ieftin, imfim, ar fi fost gestul, cadoul, ea s-ar fi sfădit, s-ar fi certat cu mine, zicând, că-s mână spartă, că iară am stricat banii, că nu-i ardea de nimic, n-avea chef, apetit, pofta, de nimic, nimic pe sufletul meu, în situția în care era n-ar fi bucurat-o (era în fierbere ca apa de mămăliga pusă la foc, deşi iepurele era încă în pădure neâmpuşcat fără a şti din ce tufă sare şi pupăză peste colac sarea era în mină la Ocna-Dejului, "Câmpia Turzii", Turda, Ocna Sibiului... unde culmea se desfăşura spectacolul pentru selecție pentru Eurovizion, spectacol cu care românaşii noştri se dau cu întrecere cumințenie a pământului" în spectacol, finala având să aibă loc la Sighişoara). Vica şi altfel nemulțumită oricând vroind pomițe, dude, cocoşi, popcorni, din Rai fără risipire de gologani, cocoşei, grițari, fileri, vrând cu pretenții să nu mă vadă nici cu telefonul în mână, să nu mă joc pe telefon, că eu scriind ea credea şi asta şi susținea, că mă joc şi o enerva, că cine mă plăteşte, îmi dă drept de autor pentru atâta caznă, netihnă, nehodină, ostenală, oboseală, pasiune, plăcere, muncă cinstită si cugetare adàncă, acuma când ai nevoie şi nu după ce-i muri să fii erou, recunoscut, dar  neverosimil, imposibili, dar adevărat, că nu-s  înțelegători nici copiii, Marius chiar zicând obraznic, necruțător: "-Lasă, că văd eu pe facebook de Enescu, că Porumbescu zboară şi de Creangă se rupe", neânțelegători sunt modo groso şi Mistrețu şi Buhnița, Păstaie, Mihaela-Stefania n-au răbdare cu tine cum nici timpul nu glumeşte împingându-te către prăpastie, către ireversibil, doar Flaviu-Teodor, Bursucu, aflat în Spania făcându-i plăcere să primească vre-un semn pe facebook, că mai trăiesc şi după accidentul vascular repetat cu risc înalt, deşi un asemenea individ, ins, bolnavul, la cei dragi lui, la semeni, chiar şi la vrăjmaşi, poate fi o sclintelă, o sminteală, deşi ce ție n-ți place altuia nu face, însă, ca dihanie ciudată alcătuită din contraste toate le faci pe dos, că-i mai cu miros devenind o povară spurcată pentru cei dragi, pentru semeni, pentru ceialți, poți fi un incomod, o stâncă, un obstcol, o piatră de moară, o piatră-n cas de poticnire şi de şicanare şi, chiar el, poate fi pentru el fain-făinel un chin, un calvar, în Valea Plângerii. Nu ştiu dacă şi tu eşti o nemulțumire pentru Ming. Vica e bucuroasă să-i fiu alături şi mai neândemânatic, să-i fiu o mână de ajutor necerându-mi marea şi sarea, ci răbdare, că cu răbdarea treci şi marea, dar cu răul nu treci nici părăul (de fapt pentru ce ne-am luat unul cu altul până la moarte înodând cu gura ca să nu mai putem deznoda cu mâna niciodată? Mânci nouă care de sare cu cineva, numeri penele de pe un cocoş, numeri iarba de pe un teren de fotbal, traieşti o viață-n doi, laolaltă, dar oare Ben, reuşti să-ți cunoşti consoarta, să o recunoşti pâine de o ființă a sufletului tău păr creț-măreț, în derivă pe aripile vântului la răscruce de istorii şi de vicistitudini, de vitregii şi amărăciuni desculțe şi răbdări prăjite unse cu gru, cu foame, reuşeşti, Doamne Eminescu-le să te cunoşti pe tine însuți şi pe cel de alături, îți dai seama oare de semnificația vorbelor lui Zaharia Stancu: "-Ce mult te-am iubit, Maria !"? ori totul e inutil, jocul cu moartea în cenuşa imperiului, o cădere liberă în conul de penumbră, pentru'că nu poți oricât ai vrea cu problemele tale personale arşeu de  bâtă şi arşeu de ghindă să ai ecuația ta omenescă rezolvată, cu soluție adecvată , că e târziu într-un târziu s-arunci cu zarurile fiind câştigător, cu pajura, hazardul spânzurându-te cu brăcinarul brâului de toarta inelui de aur băgat în râtul porcului prin gaura cheii parlamentului?!

   - Daca iti spun adevarul risc sa "raman singur". Toate femeile sunt la fel Pavele. Trebuie sa le cunosti foarte bine ca sa le faci cadoul potrivit si cum noi barbatii suntem foarte preocupati cu ascutitul sulitelor pentru vanatoare nu prea avem timp de asta. Sigur ca si Ming ma critica daca cheltui bani aiurea si de multe ori ma trimite cu ele inapoi la magazine sa le rmburseze, lucru pe care noi barbatii nu il facem usor din mandrie pentru ca asta te face un incapabil. Adica e cum ai accepta ca esti bleg ca nu stii ce cadou sa-i faci nevestiti si atunci renunti si ii pui bani in plic cu recomandatia sa-si cumpere ce-si doreste.

     - Oamenii-oameni sunt altfel, prevăzători, perspicace, sunt pragmatici, cu perspectiva, ca tine bărbați de nota zece (poți vedea "Bărbați de nota zece, Femei de nota zece, emisine de Mariana Almăşan şi de Radu Mircea pe T.V.R.2)

     - Sunt pe naiba pragmatici, se despart. Majoritatea pun o masca a fericirii, a succesului. Toti gasesc solutii si fac compromisuri, ajung la intelegere. Cum am zis: Da-i toti banii si las-o sa conduca. 1,6 miliarde de chinezi nu gresesc.

     - Ceea ce scriem noi cu iubire candidând la fericire cu drept la înviere, e un dialog la distanță de mare întrecere a două conştiințe, din cadru festivalului cântarea României...,

dragă Ben, ca să mă rog verde de albastru/

patrie limba română /

trimbulind cu îndemână şi peste mână,/

să mă rog la maistru Nichita Stănescu cu lumină de verde şi de albastru,/

ca să înlătur din tot ce e sfânt al nostru,/

dezechilibru şi dezastru,/

că Iisus mai Iisus mă rog la Eminescu,/

în dragoste cu dragoste fără modru,/

mă rog mândru ca ce-i al nostru/

să rămână curat şi luminat, negobalizat,/

tot în tot de Domn Savaot,/

să rămână tot al nostru /

laudă de zestre între zările albastre"/

laudator temporis acti", tot ale noastre.

Vica: -"Nu vezi, Pavele, cât m-ajută copiii aieştea". -Aiasta li buna ceştere, cinste lor. Cum i-ai crescut, îi ai, zic şi eu mândru de ei.

     - In ziua de azi piata ii creste nu noi parintii draga Pavele. Moda asta era in comunism sau inainte vremuri cand omul traia in armonie cu pamantul.

     - Vica având dureri câtă frunză şi iarbă, în orice poziție simțind inconfortul se ține dreaptă, demnă, ca o cătană în cătane la datorie. Mai e uneori ca soldatul, militrul, în repaus de voie aticipând, nevoile ei.

     - Femeile sunt mult mai puternice decat barbatii in controlul durerilor si a emotiilor si totodata demne si loiale, curajoase. Daca cineva se ia la harta cu mine Ming sare intre noi "cu caramida in mana" gata de lupta, sa dea, sa ma apere. Eu sunt mare, voluminos insa calm si impaciitor. Nu imi place violenta decat in filme.

     - Ce scriem noi e un festival la distanță, o cântare şi încântare, două conştiințe doine într-o mare întrecere de răsărit de soare şi de binecuvântare, dragă Ben Todică.

B&F