Demonocrația – „dezvoltare creatoare” a liberalismului românesc

Demonocrația – „dezvoltare creatoare” a liberalismului românesc

Ca simplu anonim trecut, de câtva timp, în gradena istoriei și gratificat cu Înaltul titlu de… pensionar, am urmărit desfășurarea celor două congrese ale asocierilor rivale politic, dar vizibil unite în aflarea în treabă atunci când vine vorba de problemele reale ale țării și de agenda cetățeanului tânăr, „dus” cu …cornul și laptele! În ceea ce mă privește, ca ins dus cu zăhărelul de… Cuba, am așteptat (zadarnic) să aud ceva soluții alternative și la problemele pensionarilor. Am înțeles că așa ceva nici ca problemă nu există! Când eram student, pe la „practicile agricole”, auzeam că „bătrânii nu sunt niște murături, ei sunt buni pentru cumpărături”… În prezent, dacă ai banii necesari, ți se livrează cumpărăturile la domiciliu…

Datorită televizuinilor din România, m-am convins că s-au înregistrat și alte performanțe istorice: europenizarea a produs o faună cu identitate incertă care poate vorbi (chiar ore în șir): pe lângă cuvinte arțăgoase, iar dacă au ambiție, pe lângă multe vorbe goale, mai strecoară câte o minciună glazurată cu globalism second-hand. Din aceeași sursă, am văzut cum un… HERR Ludovic Orban (Oberführer), șeful formațiunii Parul SRL.SA, chiar a trecut la incitarea copartizanilor pentru „a da cu parul”(!) în numele noii doctrine liberale focalizate pe apărarea drepturilor și libertăților cetățenești! Așa ceva, generația mea a mai trăit; dar atunci… când eram „mai tânăr și la trup curat” (vorba poetului), o astfel de „platformă de democrație populară” se numea luptă de clasă și venea de acolo unde, după 1989, doar doamna Alina Gorghiu a învățat… ceva… Poate doar din filmul cu Moscova nu crede în lacrimi… Sau a auzit pe acolo… adevăruri misterioase despre „revoluția” română… Dincolo de controverse, am înțeles că a venit vremea democrației originale de tip parocratic! Parocrația liberală ghidează tineretul pentru a intra în arena politicii parocratice și euroatlantiste.

Acum, pentru generația mea, care a început să pipăie cu îngrijorare bordura… veșniciei, convingerea că bordura cu pricina nu este de marmură nu se mai discută, pe motiv că o astfel de abordare ar fi foarte PeDeLături de istorie (corectitudinea politică!), iar dacă vreun profesor se trezește vorbind că a început să-i PeSeDe locurile de muncă ale absolvenților în care a investit valori, competențe și aptitudini pe care dorește să le „pună la treabă” aici, în România, este imediat trimis în …Portul Marsilia…. fără pașaport, de mulțimea de mercenari profesionalizați pe vehicularea lozincilor care ne asigură mersul înainte către… sărăcia absolută. O sărăcie capitalistă, desigur, cu totul diferită de cea din timpul guvernării comuniste. La ieșirea (din minți) a unor protestatari cu vechi state de servicii în huiduieli bine simțite și specializați în înjurături partinice demne de antologia mizeriei absolute, mass-media ne-au prezentat scene care demonstrează că mitocănia agresivă nu cedează pretenției sale, longevive, de „a face istorie”! Psihanalitic vorbind, acești tineri – care nu s-au remarcat în nicio profesie cu nimic – vor să se afirme și ei cu ceva… vor și ei să joace un rol pe scena confuziei generalizate pe care unii o numesc democrație. În lipsa unor calificări certe, își trăiesc criza de personalitate în vedetismul de mahala al politichiei multilateral dezolante invocând „implicarea” în modernizarea României, ca și cum ar fi vorba de un text oarecare, pe care ar putea să-l rescrie sau altceva asemănător, dar fără să propună alternative la marile probleme reale ale prezentului imediat. Logocrația lor obsedantă îi plasează inconștient în aria euroscepticismului, deși proferează adeziuni atlantiste și europene! Din ipostazele noului capitalist românesc postdecembrist, specifice funcționării mecanismelor puterii din țara noastră, procedurile sunt următoarele: 1) identificarea persoanelor care pun în discuție puterea în exercițiu, în numele apărării statului de drept; 2)stabilirea, ca priorități pentru un grup anume de procurori, a obiectivului de etichetare a adversarilor politici ca fiind penali; 3) mediatizarea constantă a adversarilor politici ca fiind singurele personaje care aduc grave prejudicii întregii țări; 4) preluarea acestor etichete de unele grupuri foarte vocale în ceea ce cu un termen generic se numesc „grupuri ale străzii”; 5) amplificarea, la nivelul străzii, a unor presupoziții din probatoriile procurorilor în scopul diabolizării adversarilor politici în speță; 6) demonizarea continuă a persoanelor publice, deja marginalizate, în scopul eliminării din funcții publice, până când demonizarea poate genera adversitate față de puterea în exercițiu. Atunci, puterea instituționalizată (kratos) trece de la stadiul de democrație la cel de demonocrație; aceasta este performanța celor care, nefiind calificați în nicio meserie, își arată virtuozitatea de mitingiști cu ora, făcători de nouă istorie și inventatori de lozinci cu ingrediente de antiromânism...

Am ținut să scriu aceste câteva gânduri ca replică la un astfel de vorbete, care opina că din cauza pensionarilor nu se poate dezvolta țara! Așa a auzit el de la doamna Christine Lagarde: „bătrânii pun în discuție dezvoltarea globală”! Alo! Cine v-a spus că dezvoltarea se face cu lozinci și vorbe grele?... Noi, pensionarii, am contribuit din veniturile noastre, pe toată perioada activă, pentru pensia pe care o primim, deci fondurile de pensii nu au legătură nici cu indicatorul demografic de azi, nici cu productivitatea muncii și nici cu orientarea politică a formulelor guvernamentale care manipulează nația cum că guvernul ne dă, din generozitate (?!) o pensie oarecare… Sumele de pensii provin din banii pe care noi i-am muncit, iar dacă în noul capitalism românesc s-a trecut la o altă abordare este treaba politicienilor; dar este și dreptul nostru de a le cere să înceteze cu umilirea noastră, deoarece chiar dacă ar fi bine intenționați, sunt profund lipsiți de cultură…

Dar, apropo de parul liberal: PARUL din ce ar trebui să fie?

O celebră cântăreață de muzică foarte populară, în urmă cu câteva decenii se ruga: Parul să fie de soc/ să nu mă omori de tot!

Eu mă opresc aici, de teama (liberală, desigur!) de a nu fi păruit, întrucât nu sunt implicat în „gâlceava înțelepților cu lumea”… Pe aici mai este puțină zăpadă: aș prefer o bulgăreală de idei, dar nu una ideologică!

Atenție: când se va topi zăpada (nu știu de dragul cui!), prin gropile străzilor vor lua naștere niște bălți mai mici, mai mari sau, pe alocuri, chiar băltoace. Atunci se vor crea „oportunități” pentru darea cu bâta în baltă. Veți mai pune de vreun congres?

Un ins (încă) nepăruit,

Pentru conformitate, Ștefan Buzărnescu

---------------------------------------------------------

8 EPIGRAME DESPRE PENSIE SI PENSIONARI,

de Alexandra Dogaru (ALDO)

1. Cine are bătrâni… să nu le fure banii!

Ne-au spus că sigur se aprobă

Şi vine pensia gonflată

Uşor, cu praful de pe tobă

Din ce-am contribuit odată!

2. Dieta pensionarului român

N-ai pâine? Treci la cozonac!

Dar vezi să îl păstrezi ca moaşte,

Îţi pui un lacăt pe stomac

Şi guşti doar la Crăciun şi Paşte!

3. Ni, boală!...

La împărțit bugetul, de socoate

Să deie „turmei” pensie de BOALĂ,

Acestui vajnic dătător din coate

Să-i ardă DOMNUL una …„specială”!

4. Pensia „nesimţită” a unuia care a slujit… injustiţia!

Acum, când te-ai pensionat

Corupt, cu numele pătat,

O „specială” e măsura

Cu care ţi se-nchide gura!

5. Pensionarii oneşti în jungla democraţiei

Certaţi mereu c-odinioară,

Sub vremi, stătură prea cuminţi,

Bolnavi şi trişti, şi fără dinţi,

Mai au speranţa …c-o să moară!

6. Pensionarului postdecembrist

Îţi spun, ca să-nţelegi odată:

În noul teatru de revistă

Din ţara zisă „democrată”,

Contezi ca nume pe o listă!

7. Pipernicirea pensiei

Cu anii te-ai împuţinat,

E legea firii, toţi o ştim,

Dar pensia s-a dezumflat

Doar din motive de …„regim”!

8. Speculaţie darwinistă

- Celui care îşi cumpără înjurăturile –

De spui că decontezi, bonom,

Ţi-aş zice-o vorbă imorală,

Să trec la pensia de OM,

Ieşind din pensia de …„BOALĂ”!