FERGHETE - MESIE A IUBIRII PENTRU OMENIRE

MEREU ŞI MEREU DUMNEZEU, MESIE A IUBIRII PENTRU OMENIRE

~*~

Dacă m-ai găsit în vorbe Eminescu înseamnă,

că nu ni minimă treaba spargâmd liniştea cu toaca bătută la urechea surdului,

când pe copita calului pentru foamea lupului e scris prețul mânzului

trăncănind cu voba, că nu ni degeaba măsura lucrurilor,

în propria-i linişte de culori, comori,

care-n zori misteris-Hristos creşte iarba cântare a cântărilor

cu flăcări domolite de tălmpi, domolite din zbor,

ca efemerii fluturi de lămpi, domolite de nepăsări omeneşti cu veşti-poveşti

şi social-umane vraişte disperări

de canguguri din depărtări de mări şi țări...

Dacă, tu, m-ai găsit miez de pâine-n vorbe, în verbe, superbe proverbe

şi dacă ramuri bat în geam de țară şi neam

Întru răsăsărit de soare e ca în minte să-L am

pe Eminescu laudă de zestre, floare a florilor albastre

şi să te am şi pe tine stare de bine de pe natale plaiuri mioritice ale noastre

meleaguri de dragoste şi dor cu prosper izvor

de la curți Coşbuc de dragoste şi dor

cu iz de glie, de România

şi de infonia cu falnic viitor,

cu necurmat şir de voevozi cu drept de a fi zi de zi de zi

prin Dumnezeu şi iubire să mă capacitez culme pentru lume

pentru a purta ca Eminescu nume, că-L am:

frunte, granit de munte şi inimă ferbinte cum nu fu altu mai luminos şi frumos în pâine,

subiect şi predicat trasă adăpost şi rost în mâine:

aur cenuşiu strecurat cum Dumnezeu omenirii liturghie de pace-n spice

ne-a dat în luminat şi curat să candidăm la fericire,

că năframă vărgată peste mare-i aruncată

de Dumneze mereu şi mereu pentru a se bucura lumea toată

ştiind-o pe fiecare aparte după nume,

după sufletul în care aur poartă Iisus mai Isus de cuvinte,

mai presus de moarte,

ca şi Carpații care-n pântece averi inestimabile poartă,

ca frații să fie frați, uniți şi numai iubire unii pentru ceilalți,

laudă de zestre, iubire din fire cu înviere întru binecuvântare sub proprile zări albastre,

că românul nicicum nu piere, din zi de zi de zi având drept de a fi "laudă de zestre"

şi cu dreptul de a candida pâine de o ființă la fericire,

prin Dumnezeu mereu şi mereu în luptă cu drgoste şi dor,

în mare trecere de înviere

întru răsărit de sore şi de binecuvântare,

la curți de dragote şi dor, vrere şi plăcere într-a binelui izvor

de pace şi pâine pentru omenire trasă în mâiine

adăpost, folos şi rost, Mesie a iubirii.

~*~

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE