BARDA - Pocăința adevărată

Pocăința adevărată

   Să nu ne amăgim că, dacă am făcut ceva milostenie, putem acoperi desfrâul, furtul, clevetirea sau lenevirea! Domnul Hristos, într-o Evanghelie, spune: „Acestea se cădea să le faceţi şi acelea să nu le lăsaţi”. Iadul este plin de suflete care nădăjduiau să      ajungă în Rai. Nădejdea aceasta fără fapte de pocăinţă este mincinoasă, şi aceasta este de la vrăjmaşul. Dumnezeu nu ascultă pe cineva care zice numai: „Doamne am greşit, iartă-mă”, căci pocăinţă înseamnă înfrânare şi smerenie. Deci Dumnezeu ne cunoaşte inima, şi dacă este înfrântă şi smerită se îndură de dânsa. Fericitul Augustin a afirmat despre David că a păcătuit o dată şi a plâns în toate zilele, şi tu păcătuieşti în toate zilele şi nu plângi niciodată. Dacă ai pierdut sufletul, le-ai pierdut pe toate. Dacă îl câştigi, toate le câştigi. Numai să tai legătura păcatelor tale cu sabia grozavă a unei sincere pocăinţe.

Pr. Arsenie Papacioc, Despre spovedanie, Ed. Elena, Constanţa, 2013, pag. 24.

DRAGOSTEA NEMASURATA - Fericitul Trifon Turkestanov

Cât ne esti de aproape în zilele de boala; Tu Însuti vii sa-i cercetezi pe cei bolnavi, Tu Însuti Te apleci asupra patului de suferinta si inima atunci se face cu Tine dimpreuna-graitoare. Tu sufletul ni-l luminezi cu pace în vremea grelelor mâhniri si suferinte, Tu ne trimiti neasteptata ajutorare. Tu esti Acela ce ne linisteste, Tu – dragostea care ne cearca si ne mântuieste, Tie cântare Îti aducem: Aliluia!

Fericitul Trifon Turkestanov, Cunoasterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, cap. Acatist de Multumire „Slava lui Dumnezeu pentru toate†, p. 131-132.

PUTEREA INIMII - Sfantul Luca al Crimeei

Oricât de îndoielnic li s-ar parea celor necredinciosi, noi afirmam ca prin intermediul inimii putem percepe anumite cuvinte ca insuflari ale lui Dumnezeu. Iar aceasta nu sta numai în putinta celor sfinti. De pilda si eu, asemenea multora, nu o singura data am trait aceasta extrem de intens si cu o adânca emotie duhovniceasca. Citind sau ascultând cuvintele Sfintei Scripturi, dintr-o data eram cuprins de un simtamânt cutremurator ca acestea sunt cuvinte ale lui Dumnezeu, adresate nemijlocit mie. Ele sunau pentru mine asemenea unui tunet, asemenea fulgerului strabateau mintea si inima mea. Absolut pe neasteptate, fraze aparte parca se desprindeau pentru mine din contextul Scripturii, erau învesmântate în lumina stralucitoare si se întipareau în chip de nesters în constiinta mea. Si întotdeauna aceste fraze asemenea fulgerului – cuvinte a le lui Dumnezeu – erau în acel moment pentru mine cele mai importante si cele mai necesare insuflari, povatuiri si chiar prorocii, care nestramutat s-au plinit mai târziu. Puterea lor a fost uneori colosala, cutremuratoare, de necomparat cu puterea unor oarecare influente psihice.

Sfantul Luca al Crimeei, Puterea inimii, traducere de Evdochia Savga, Ed. Sophia, Bucuresti, 2010, p. 30-31

Sursa: Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU