MINILECTURĂ - ÎNCEPUTUL MÂNDRIEI

ZIUA DE ODIHNA - Sfantul Ioan din Kronstadt

        De ce oare ziua de odihna vine dupa sase zile de munca? Pentru ca sa nu uitam niciodata ca, dupa ostenelile acestei vieti, va veni ziua vesnicei odihne. Caci, dupa cuvântul Apostolului: „Drept aceea s-a lasat alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu” (Evrei 4, 9). Dar duminica semnifica ziua învierii obstesti, dupa care va veni o zi de odihna pentru toti cei ce au lucrat binele în aceasta viata, întru Hristos Iisus.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 292.

SF. ISAAC SIRUL: ÎNCEPUTUL MÂNDRIEI

      Ispitele venite prin părăsirea lui Dumnezeu împotriva celor nerușinați, ce se înalță în cugetele lor în fața bunătății lui Dumnezeu și nedreptățesc această bunătate prin mândria lor, sunt acestea: ispitele arătate ale dracilor, care sunt și ele mai presus de hotarul puterii sufletului, lipsirea de puterile înțelepciunii aflătoare în ei, simțirea năprasnică a nălucirii curviei, îngăduită împotriva lor spre smerirea trufiei lor, mânierea grabnică, voința de a impune voia lor, de a se certa prin cuvinte, de a certa, disprețuirea inimii, desăvârșita amăgire a minții, hule împotriva numelui lui Dumnezeu, gânduri nebunești pricinuitoare de râs, mai bine zis de plâns, faptul de a se face de râsul oamenilor și de a-și pierde cinstea lor, de a se face de rușine și de ocară prin lucrarea dracilor în multe feluri, în chip ascuns și arătat, pofta de a se amesteca și petrece cu lumea, de a grăi și vorbi aiurea totdeauna, în chip nebunesc, și de a născoci pururea vreo noutate printr-o prorocire mincinoasă, de a făgădui multe peste puterea proprie. Și acestea sunt cele sufletești.

        Iar în cele trupești i se ivesc unuia ca acesta întâmplări dureroase, ce stăruie pururea în împletire cu el și sunt anevoie de destrămat, întâlniri cu oameni răi și necredincioși; ba i se întâmplă să cadă pe mâinile unor oameni ce-l necăjesc, să i se clatine inima mereu și dintr-o dată, fără pricină, din frica lui Dumnezeu. Aceștia pătimesc de multe ori căderi mari de pe stânci și de pe locuri înalte; și alte asemenea acestora, ce li se întâmplă spre zdrobirea trupului. Și, în sfârșit, lipsa celor ce-i pot sprijini inima din puterea lui Dumnezeu și a nădejdii credinței lor; și, pe scurt, câte neputințe mai presus de putere sunt aduse asupra lor împreună cu cele din ei. Toate acestea câte le-am înșirat și le-am numărat fac parte din felurile ispitelor mândriei. Iar începutul acestora se ivește în om când începe să se socotească pe sine înțelept în ochii săi. Și acesta se mișcă în toate relele după măsura primirii unor astfel de gânduri ale mândriei.

         Drept aceea, cunoaște din felurile ispitelor căile ușurătății cugetării tale. Iar de vezi vreunele dintre aceste încercări amestecate în încercările spuse înainte de ele, cunoaște că, în măsura în care ai din acestea, în aceeași măsură s-a cuibărit în tine mândria.

Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Filocalia, vol. X, Edit. Humanitas, 2008, pp. 219-220.

Sursa: pr. dr. alexandru stanciulescu barda